Cum dispare aurul de pe piaţa bijuteriilor. „Toată lumea vrea platină, inox şi să coste cât mai puţin“
0Dacă în urmă cu peste 30 de ani bijutierul era asaltat de comenzi, astăzi această meserie este pe cale de dispariţie. Numărul atelierelor s-a micşorat drastic.
Deşi este o meserie frumoasă, iar aurul se poate transforma în podoabe senzaţionale, meseria de bijutier - una dintre cele mai vechi din lume, este pe cale de dispariţie. Măestria de a prelucra preţiosul metal prin diferite tehnici era studiată şi exersată în şcolile de mecanică fină, dar un rol decisiv îl joacă şi talentul bijutierului.
„Înainte, după ce terminai liceul şi te specializai în mecanică fină, puteai să te îndrepţi spre bijuterii, ceasornicărie sau optică medicală. Dupa un an sau trei de ucenicie, erai considerat meseriaş. Acum însă nu mai există şcoli şi scule, iar totul se lucrează prin turnare. Bijuteriile erau înainte modele unicat, a doua oară nu ieşea acelaşi lucru”, ne-a explicat Dan Taşcă, bojutier.
Prin îndemânarea sa, bijutierul poate transforma aurul în inele, cercei, coliere, verighete şi alte podoabe, toate acestea fiind asociate cu frumuseţea şi chiar cu mici obiecte de artă.
„Trebuie să te naşti cu dorinţa de a crea, să ai mâini stabile şi o vedere de vultur pentru că noi, bijutierii, lucrăm cu erori mai mici de jumătate de milimetru. Am învăţat această meserie de bunicul şi părinţii mei. Noi suntem bijutieri din generaţie în generaţie şi încă mai realizăm bijuterii manual, cu ustensile şi nu cu matriţe. Din păcate, în România predomină comerţul. Tinerii care au rămas cu sculele de la părinţi sau bunici nu ştiu să le folosească şi nu au de la cine să înveţe”, a spus Dan Taşcă, bijutier.
Acesta recunoaşte că în prezent, bijutierul o duce foarte greu deoarece aurul nu mai este la fel de apreciat ca înainte.
„Nu mai există cultură şi nu se mai pune preţ pe metalul preţios. Toată lumea cumpără gablonţuri, plasticuri. Aşteptăm să revină moda aurului roşu, galben. Acum toată lumea vrea platină, inox şi să coste cât mai puţin. În momentul de faţă, o bijuterie lucrată manual, de complexitate medie, are acelaşi preţ ca una adusă din Turcia. Această meserie se învaţă toată viaţa”, a explicat Dan Taşcă, bijutier.
Bijutierii celebri ai Galaţiului
„În prima jumătate a secolului al XX-lea, oraşul de la Dunăre era apreciat pentru prăvălia lui Sandu Goldenberg, «Ceasornicărie şi bijuterie elveţiană», situată pe strada General Berthelot, astăzi Nicolae Bălcescu, la numărul, de atunci, 45, prăvălie care avea în vitrină ceasuri C.F.R., iar deasupra intrării se afla un ceas-reclamă, un «accesoriu» prezent în epocă. Pornind din Piaţa Regală, pe aceeaşi parte unde se afla prăvălia lui Braunfeld, pe strada Domnească, la doar câţiva paşi, se afla o «Horologie şi bijuterie» care aparţinea lui Max Goldstein.
Casa Helder FOTO Vechiul Galaţi în imagini
Un alt bijutier celebru era Helder, un evreu bogat. Acesta Helder era furnizor al casei regale, după cum se afla scris pe marea vitrină a magazinului său din Galaţi, sub stema casei regale române, coroana de monarh, închisă deasupra şi ţinută de lei. Mai toţi gălăţenii veneau la Helder, cei din pătura înaltă a societăţii îi călcau pragul magazinului, iar ceilalţi căscau gura la vitrina plină de aur, de bijuterii şi ceasuri.