Cum a ajuns cea mai mare companie de construcţii navale din România să „importe” muncitori din Vietnam

După ce a încercat să angajeze ucenici pe care să-i califice la locul de muncă şi după ce a făcut recrutări inclusiv în mediul rural, şantierul naval „Damen” din Galaţi a ajuns să se orienteze către piaţa muncii din Asia.

Şantierul Naval Damen Galaţi - cea mai mare societate de profil din România - are dificultăţi tot mai mari în a face rost de muncitori calificaţi în domenii-cheie precum: lăcătuşerie, sudură, vopsitorie industrială sau sablare. Potrivit conducerii companiei, forţă de muncă pregătită să facă faţă standardelor de producţie actuale este tot mai puţină, pe fondul migraţiei către Europa de Vest, al pensionărilor şi al dispariţiei liceelor tehnologice.

Deoarece recrutările au fost tot mai dificile în ultimii ani, Damen a pornit încă de anul trecut un program de pregătire a forţei de muncă bazat pe ucenicie. Practic, compania a oferit persoanelor necalificate, cu vârsta de până-n 35 de ani şi cu minimum 10 clase absolvite, şansa de a se califica timp de şase luni la locul de muncă, primind în acest timp şi salariu. Ulterior, ei trebuie să-şi asume prin contract obligaţia de lucra minimum trei ani pentru Damen.

Problema este că deşi anunţul de recrutare pentru cele 217 posturi de ucenici este în portofoliul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) de câteva luni bune, mai puţin de un sfert dintre posturi au fost ocupate.

În aceste condiţii, şantierul naval gălăţean a rămas fără alternative interne pentru a-şi acoperi deficitul de personal calificat în meserii industriale specifice, aşa că este în căutare de soluţii în afara graniţelor României. Surse din interiorul companiei ne-au dezvăluit că există negocieri pentru aducerea a circa 200 de muncitori navalişti din Vietnam, mutarea care ar putea să se materializeze chiar în primăvara lui 2018.

Damen Galaţi este compania românească cu cel mai mare succes la exportul de produse industriale prelucrate. În ultimii ani, şantierul a obţinut contracte de câteva miliarde de euro cu mari firme transnaţionale, cu companii britanice, dar şi cu ministerele Apărării şi cele ale Cercetării din câteva ţări. De asemenea, activitatea este acoperită cu comenzi pentru cel puţin următorii trei ani, iar comenzile continuă să vină, de aici şi nevoia permanentă de personal calificat.

Totuşi, de ce nu vor gălăţenii să muncească

La motivele deja amintite pentru care la Galaţi au cam dispărut meseriaşii se mai adaugă, după cum spune Marian Filimon, şeful Patronatului IMM-urilor gălăţene, şi o cauză recentă. „Foarte mulţi şomeri bine pregătiţi au plecat spre Transilvania unde oferta salarială a angajatorilor este net superioară  celei din Galaţi”, a declarat Filimon.

Şi conducerea AJOFM Galaţi recunoaşte că recrutarea forţei de muncă a devenit o problemă acută în ultima vreme. Într-un raport depus la Prefectura Galaţi la jumătatea lunii februarie a anului 2018, se afirmă negru pe alb că „beneficiarii de venit minim garantat manifestă în continuare rezistenţă psihologică la a-şi schimba statutul de la persoană asistată social la persoană angajată”.

Practic, cei mai mulţi dintre aceştia refuză să participe la programele de formare profesională şi de recrutare oferite, preferând ajutorul social dat de primărie şi, eventual, veniturile „la negru”.

Potrivit AJOFM Galaţi, din cei 194.000 de gălăţeni apţi pentru muncă, 18.900 sunt înregistraţi ca şomeri, dintre care doar un pic peste 2.000 primesc indemnizaţie de la stat. Interesant este că la bursele lunare organizate de instituţie se ocupă doar 7-10% dintre cele în jur de 800 de locuri de muncă oferite.