A aruncat în aer 180 de tone de proiectile, grenade şi bombe

Gălăţeanul Alin Ion este genist şi, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, se ocupă cu distrugerea muniţiei rămase neexplodate, care provine din al Doilea Război Mondial. În 13 ani de carieră, a participat la peste 600 de misiuni.

La cei 36 de ani ai săi, maistrul militar Alin Ion este cel mai vechi membru al Echipei Pirotehnice din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi.

Are o meserie riscantă. Ca pirotehnician, lucrează cu bombe şi tot felul de dispozitive explozibile.

A fost angajat la Inspectoratul de Protecţie Civilă în 1998 şi de atunci, a participat la peste 600 de misiuni de distrugere a muniţiei rămase neexplodate din al Doilea Război Mondial.

Alin Ion este genist. A absolvit Institutul de Geniu de la Râmnicu Vâlcea, în 1996, şi, timp de doi ani, şi-a practicat meseria la Constanţa, dar pentru că în şcoală a învăţat să facă şi distrugeri cu explozibili, a fost transferat la Galaţi.

„Aici m-am specializat în astfel de misiuni. Numai anul acesta am participat la 56 de distrugeri, pentru 1030 de elemente de muniţie. În cei 13 ani de activitate, am distrus cam 180 de tone de muniţie, socotind o medie de 300 de kilograme la o misiune, dar au fost şi unele cu 500 de kilograme", afirmă pirotehnicianul

„Ciorchinele" de bombe din Siret

Spune că mai ales în zona Moldovei este descoperită frecvent muniţie neexplodată şi ne-a oferit o sumedenie de exemple.

„În general, piesele de muniţie sunt găsite cu ocazia lucrărilor agricole, dar nu este o regulă. De exemplu, am găsit şi în albia Siretului. Intrând în apă, am scos pe rând 100 de bombe de aruncător, de calibru 82 milimetri", povesteşte Alin Ion

Pirotehnicianul spune că aspectul proiectilelor ruginite poate da impresia că acestea au devenit inofensive ceea ce este fals.

„Să ştiţi că fonta din care sunt turnate corpurile acestora este corodată doar la exterior. Componentele interne sunt inoxidabile, iar explozibilul este în perfectă stare. Sunt la fel de periculoase ca şi cele noi", afirmă Alin Ion.

Din acest motiv elementele de muniţie descoperie sunt dezgropate, manipulate, transportate şi distruse cu extremă precauţie. Un şoc oricât de mic le poate detona.

„Transportul se face în lăzi cu nisip, iar maşina cu care le cărăm nu are voie să depăşească 30-40 de kilometri la oră. Cele mai periculoase sunt grenadele pentru că siguranţele acestora pot fi complet corodate" , ne explică Alin Ion.

Muniţia neexplodată este dusă într-un poligon din comuna Braniştea şi apoi fiecare „piesă" în parte este aşezată cu grijă pe fundul unei gropi. Dacă o grenadă sau un proiectil ar fi scăpat din mâini, din greşeală, şi ar exploda, pirotehnicianul aflat în groapă şi cel de pe marginea acesteia ar fi pur şi simplu pulverizaţi.

„Într-un an, la o distrugere, am pus trotilul peste muniţie, cu două fitile pentru iniţierea exploziei. După o jumătate de oră, explozia nu s-a produs. Eu şi domnul colonel Ene ne-am apropiat de groapă ştiind că deflagraţia se poate produce cu întârziere. Am găsit fitilul gâtuit la 30 de centimetri de buza gropii aşa că l-am aprins pe celălalt şi am îndeplinit misiunea", povesteşte pirotehnicianul.

Ritualul unui îndemn

Alin Ion este căsătorit şi are o fetiţă în vârstă de 10 ani. În fiecare zi, când pleacă la servici, soţia sa îi spune să aibă grijă. Este ca un ritual.
„Sigur că există o doză de teamă în timpul misiunilor, dar atâta câtă este necesară pentru a lucra cu maximă prudenţă şi concentrare. Dacă aş fi stat în tensiune la fiecare misiune, m-aş fi lăsat de această meserie", declară pirotehnicianul