VIDEO Cum sărbătoreau românii Revelionul în perioada comunistă

Bucuria şi distracţia românilor erau dozate de propaganda comunistă, astfel încât să atingă punctul culminant la Revelion.

Până la Revoluţia din decembrie 1989 românii aveau, de Anul Nou, cam aceleaşi opţiuni de a petrece Revelionul ca şi astăzi. Adică acasă, cu familia, ori într-un mediu organizat, de obicei la restaurant, cu prietenii. Excepţia o reprezenta faptul că pe atunci nu era voie să ieşi în stradă la miezul nopţii, să nu care cumva să-i vină cuiva vreo idee împotriva partidului unic, nu erau nici artificiile, cu atât mai puţin petardele.

Restaurantele organizau revelioane şi erau pentru cei care îşi permiteau o astfel de distracţie o ocazie de a încerca şi altfel de meniuri, mai sofisticate, decât puteau găsi în comerţ.

Banalele măsline, caşcavalul, cremvurştii erau atunci un mare lux, iar petrecăreţii se puteau bucura din plin de "minunăţiile" din farfurii, la care aveau acces poate o dată pe an. În oraşele muncitoreşti, cantinele întreprinderilor erau şi ele luate cu asalt de oameni, care aveau ocazia să-şi petreacă o seară de neuitat în compania colegilor de muncă.

Dar marea majoritate a românilor alegea ca petrecerea de Anul Nou să se desfăşoare acasă, în compania celor dragi, motiv pentru gospodine să-şi etaleze talentul gastronomic, cu friptură, sarmale, salată boeuf şi dulciuri făcute în casă, în timp ce bărbaţii aveau sarcina de a se aproviziona cu băuturi alcoolice.

„Din meniul tradiţional nu lipseau icrele, salata boef, sarmalele. Ştiu că se strângeau mătuşile, îşi împărţeau treburile. Nu făceau nici icrele, nici maioneza cu mixerul. Cu cozonacii era mai greu, mai pricepute erau bunicile, la ţară“, îşi aminteşte Denisa Guţică.

Erau, însă, şi familii care petreceau Revelionul la restaurant. Aici, la miezul nopţii, uneori, pentru că de focul de articifii de astăzi nu putea fi vorba, răsunau focuri de armă. „M-am speriat îngrozitor, ţin minte, când am participat cu părinţii la un Revelion la restaurantul Sâmbureşti. La miezul nopţii s-au auzit focuri de armă, care reprezentau împuşcarea anului vechi. Aşteptam de asemenea, după Revelion, acele reluări la TV, cu mare nerăbdare, şi cu bucurie, era acea rubrică «Dacă doriţi să revedeţi...»“, mai spune Denisa.

Odată pregătită masa, oamenii se aşezau în jurul televizorului alb-negru pentru a urmări programul de Revelion al Televiziunii Române, fiind pentru ei singura noapte din an când aveau parte de ceva diferit, pregătit de artişti şi regizori cu mai multe luni înainte.

Din programul de Revelion erau nelipsite cântecele marilor artişti de muzică uşoară românească precum Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer sau Dan Spătaru, urmate de anecdotele lui Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Amza Pelea,Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Programul era redifuzat a doua zi, sub denumirea "Dacă doriţi să revedeţi".

Erau şi români care nu aveau chef să asiste la ceea ce le pregătise statul şi la întâlnirile de acasă cu prietenii se îngrijeau să aibă un casetofon sau un magnetofon la care să asculte sau să danseze şlagărele româneşti şi internaţionale la modă, ultimele procurate pe sub mână.

În vremea regimului comunist, nu exista Revelion fără mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. An de an, la miezul nopţii, programul oferit de TVR includea mesajul fostului dictator, care începea cu ”dragi tovarăşi şi pretini” şi în care  le vorbea românilor despre ”realizările socialiste”. 

Mesajul lui Ceauşescu era urmat de Hora Unirii, după ce ceasul bătea prima oră a noului an, iar nelipsită de la încheierea programului de Revelion era ”Periniţa”. Odată cu ritmurile îndrăgitului dans tradiţional românesc se dădea ”stingerea” nopţii dintre ani.

De altfel, în ultimile zile înainte de încheierea anului, la televizor românii vedeau emisiuni de bilanţ, în care oamenii muncii aveau depăşiri ale planurilor de producţie, iar ţara atingea astfel noi culmi de dezvoltare.