Semnificaţii spirituale ale Săptămânii Patimilor. Paştele cade obligatoriu după echinocţiul de primăvară şi după luna plină

Creştinii ortodocşi au intrat, de luni, 13 aprilie, în Săptămâna Patimilor, ultima în care se ţine post înainte de sărbătoarea Sfintelor Paşti.

Potrivit calendarului popular al românilor, în Săptămâna Patimilor se întorc sufletele morţilor, se deschid mormintele iar Mântuitorul este trădat, chinuit şi ucis. După trei zile de haos şi întuneric, se înfăptuieşte miracolul Învierii Domnului, urmat de actele de purificare din Săptămâna Luminată.

Este perioada când animalele sunt sacrificate, se prepară alimente rituale, se aprind lumini, se crede că animalele vorbesc şi comorile ard.

"Paştile nu au o dată fixă în calendarul creştin-ortodox, însă este obligatoriu să cadă într-o duminică, după echinocţiul de primăvară şi după lună plină. La români solstiţiile şi echinocţiile au generat adevărate structuri mitice, constituind totodată nucleul sărbătorilor din calendarul popular, în jurul căruia se reactualizează, an după an, nemuritoare obiceiuri şi poveşti. Casa, gospodăria, grădina – primenite şi împodobite în perioada prepascală – se încarcă acum cu noi valenţe spirituale. şi timpul din această perioadă este „sfânt”, se spune că este singurul moment din an când „se aude toaca din cer”. Sunetul de toa­că este cel al înnoirii, al reînvierii şi al nemuririi.Potrivit creştinilor, toaca îndepărtează diavolul, alungă ispitele, purifică locul în care sălăşluieşte duhul lui Dumnezeu şi reprezintă totodată şi un simbol al crucificării Mântuitorului. Poartă însemnele jertfei încifrate în simbolul crucii deoarece, prin răstignirea lui Iisus, aceasta a devenit altarul jertfei pentru ispăşirea păcatului şi mijlocul de împăcare a omului cu Dumnezeu", potrivit Calendarului popular al românilor

Astfel, semnalul de toacă înseamnă chemarea la rugăciune prin rugăciune. Acum, lumea de dincolo este mai aproape de noi, iar Raiul este deschis, de aici şi expresia: „Cine moare în ziua de Paşti merge drept în Rai”.

Oul de Paşti este împodobit în Săptămâna Patimilor şi jertfit în ziua de Paşti. Imaginea oului vopsit a fost preluată de creştinism ca simbol al Mântuitorului care moare şi învie din morţi. Pentru ţăranul român, oul pascal reprezintă mormântul cu viaţă iar spargerea cojii, eliberarea pentru o nouă fiinţare. 

"Ciocnirea rituală a ouălor vopsite înseamnă biruinţa prin Înviere, biruinţa vieţii asupra morţii, a adevărului asupra minciunii, a binelui asupra răului. Odinioară, în prima zi a sărbătorii, ouăle se ciocneau numai cu vârful, acest gest simbolic însemnând coborârea lui Iisus în iad şi deschiderea porţilor Raiului. În ce-a de-a doua zi, se ciocnea vârful unui ou cu partea rotunjită a celuilalt, ceea ce însemna anularea morţii, a răului fiinţial, în timp ce a treia zi, ouăle se ciocneau numai cu „dosul”. Astfel, Învierea Mântuitorului devine şi învierea noastră". mai arată Calendarul popular al românilor.