Primăria Focşani a pierdut finanţarea europeană pentru reabilitarea sălii de festivităţi a Colegiului "Cuza"
0Valoarea totală a proiectului era de 1.117.913 lei, din care finanţarea europeană de 748.305 lei, iar contribuţia proprie a Municipiului Focşani era de 369.608 lei.
Corpul B al Colegiului Naţional "Al. I. Cuza" nu va mai fi reabilitat cu fonduri europene, întrucât firma care a câştigat licitaţia pentru reabilitarea imobilului, Hidro Salt B-92 Bucuresti din Bucureşti, a tergiversat începerea lucrărilor mai bine de un an. La mijloc se pare că este şi o formă de răzbunare a societăţii, în condiţiile în care firma are un litigiu cu Primăria Focşani de la proiectul de reabilitare a Şcolii Ştefan cel Mare. Practic, conducerea firmei spune că municipalitatea are o datorie mare faţă de firmă. Prin urmare, suma de 1.117.913 lei care reprezenta valoarea proiectului s-a pierdut.
S-au pierdut fondurile şi acum o să facem alt proiect pentru a obţine o altă finanţare mai mare, prin care să prindem la reabilitare şi alte corpuri de clădiri. Este păcat că s-au pierdut banii, ne-a spus Marius Poll, directorul Colegiului Naţioanl Al. I. Cuza.
În imobilul care trebuia reabilitat, monument istoric şi care trebuia să devină sală de festivităţi cu 198 de locuri, s-a născut maiorul Constantin Pruncu, militar in Armata Franceză dar şi în armata română în Războiul pentru Independenţă.
Acest imobil a fost cumpărat de Statul Roman de la urmaşii celebrului antiunionist Iordache Pruncu şi amenajat pentru trebuinţele Liceului de Fete Focşani, până la construirea, după 1930, a actualului corp de clădire ce adăposteşte Colegiul Naţional „Al I Cuza”.
"Minunata clădire Pruncu a rămas ascunsă şi a pierdut în zeci de reparaţii caracteristicile arhitecturale deosebite. Vechimea clădirii este impresionantă. Ea figura pe o hartă a Focşanilor Moldovei la 1855 şi cu siguranţă era construită mai devreme, poate imediat după 1827, când Iordache Pruncu s-a instalat în Focşani şi s-a căsătorit cu o localnică. Alături de această proprietate se mai poate admira, de către cei care mai aruncă o privire, gardul monumental construit din cărămidă şi astupat deasupra cu un acoperiş din tiglă roşiatică, împrejmuire asemănătoare cu cea de la Şcoala „Anghel Saligny” sau cu cea care delimitează Biserica Stamatineşti de Colegiul „Gh. Asachi”. Toate aceste împrejmuiri, costisitoare la momentul construirii lor laolaltă cu clădirile, au fost ridicate de marii proprietari Pruncu, Dăscalescu, Stamatin, pe de o parte ca să arate orăşenilor potenta lor financiară şi pe de altă parte să nu rămână unul mai prejos decât altul", ne-a declarat istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.