PORTRET: Gheorghe Ţimiraş modelează fierul şi filosofează despre suflet

Este meşteşugar în domeniul prelucrării metalelor şi moşteneşte tradiţia de la bunicul şi tatăl său, dar este şi un autodidact veritabil, cu noţiuni profunde de filozofie.

Despre Gheorghe Ţimiraş se ştie că este singurul meşter popular autentic din Vrancea în arta prelucrării manuale a fierului. Din mâinile sale dibace ies adevărate capodopere de artă, chiar dacă, după cum singur recunoaşte, foloseşte ca materie primă tot felul de deşeuri pe care oamenii le aruncă la fier vechi.

Gheorghe Ţimiraş a moştenit tradiţia prelucrării fierului de la străbunii săi, atât de la bunicul, cât mai ales de la tatăl său care erau meşteri fierari.

„Tata lucra la căile ferate, însă învăţase de la bunicul să confecţioneze obiecte de alamă. Când l-au văzut cei de la CFR ce bine se pricepe, iau dat de lucru să facă felinare, care erau aprinse cu ulei de rapiţă. De la el am învăţat şi eu acest meşteşug. Iarna, copil fiind, băgam nicovala în casă şi făceam tot felul de jucării, în special maşinuţe", povesteşte meşterul.

Practică la Şantierul Naval

Mai târziu, şi-a perfecţionat tehnica şi a mers să înveţe la Şcoala de Meserii de la Galaţi, făcând practică la Şantierul Naval. Născut în mahalaua Obor a Focşanilor, Gheorghe Ţimiraş este de mai mulţi ani locuitor al comunei Cîmpineanca, unde îşi are propriul atelier, fiind prezent în ultimii ani la toate marile manifestări tradiţionale organizate în ţară.

Lucrările sale ating atât zona sacrului, referindu-ne la crucifixurile din cupru, candele, potire, dar şi zona laicului, precum gratiile din fier forjat, artistul inspirându-se din arta veche.

„Lucrez după tradiţia bizantină. Ceea ce fac are legătură cu tradiţia noastră ortodoxă. Sunt obiecte unicat, pe care le şi valorific, în funcţie de solicitări", spune meşterul fierului.

Ultimele piese confecţionate cu măiestria-i caracteristică sunt un cufăr metalic şi mai multe lacăte uriaşe, de 15 kilograme, activitate care i-a luat câteva luni bune. Spune că a făcut aceste obiecte dintr-o casetă de bani metalică foarte veche, datând din secolul XXI, folosind ca instrumente de lucru doar dalta şi ciocanul.
Spre marele său regret, niciunul dintre copiii săi nu i-a moştenit talentul modelării fierului, însă în cadrul Secţiei de Artă a Metalului de la Cîmpineanca instruieşte o clasă de 24 de ucenici, băieţi şi fete, dezvăluindu-le toate secretele acestei meserii, fiind sigur că într-o zi cineva va continua meşteşugul.

„Am câţiva elevi talentaţi, puşi pe fapte mari. Să vedeţi ce zgomot este la noi la oră, când le pun la toţi ciocanele în mâini şi ei încep să bată fierul. Mi-aş dori ca într-o zi să-mi calce pe urme unii dintre ei", îndrăzneşte să spere Gheorghe Ţimiraş.

Pe lângă preocupările sale de artist al metalului, Gheorghe Ţimiraş este şi un intelectual desăvârşit, cu cunoştinţe solide din foarte multe domenii, cu toate că, aşa cum singur recunoaşte, nu a făcut nici liceul.

Autodidact prin excelenţă, artistul a studiat în amănunt originea poporului român, fiind adeptul teoriei lui Nicolae Densuşianu, cu argumente solide, conform căreia întreaga civilizaţie europeană s-a dezvoltat pe teritoriul actual al ţării noastre.

Întrebări şi răspunsuri?

Barba pe care o purtaţi cu mândrie are o semnificaţie pentru dumneavoastră?

Omul trebuie să fie aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Barba vine de la cuvântul bărbat, purtător de barbă, adică ceva specific genului nostru masculin. E o întreagă filozofie aici.

Unde valorificaţi obiectele pe care le lucraţi şi pentru ce bani?

Am lucrat şi pentru clienţi particulari, şi pentru biserici, iar în general nu duc lipsă de clienţi. Unii îmi spun că unele obiecte sunt cam scumpe, dar aceştia sunt cei care nu cunosc valoarea muncii. Unele obiecte costă 50 de lei, altele 500 de lei, în funcţie de rafinamentul acelui obiect.

Ce-i place

Îmi plac oamenii cu credinţă în Dumnezeu şi în biserică. Am slujit aşezămintele ortodoxe şi în calitate de cântăreţ bisericesc. Am şi o pasiune mai aparte. În atelierul meu de la Cîmpineanca recondiţionez maşini de epocă. Îmi place modestia.

Ce nu-i place

Nu mă pricep să judec oameni, însă de la distanţă pot să spun că nu-mi plac oamenii mincinoşi. Minciuna este un mare păcat. În ce priveşte meşteşugul meu, peste tot pe unde am fost am întâlnit tot felul de obiecte false, spoite frumos pe afară, care nu au nicio legătură cu arta veritabilă, or acest lucru mă dezgustă.

Profil:
Născut: 2 aprilie 1949, Focşani
Studii: Şcoala de Meserii Galaţi şi Şcoala Populară de Artă
Ocupaţie: Meşter popular
Familie: Căsătorit, doi copii