Poezie sfâşietoare a unui preot vrâncean, stabilit în Italia, despre dorul de mamă şi ţară: „Săraci mai sunt copiii fără mamă! Sărmană-i mama fără de copii!“

Costel Mihalache este preot la biserica ortodoxă din Roma şi este pasionat de artă, film şi fotografie. Deşi trăieşte printre români, dorul de cei dragi şi de locurile natale îl resimte de fiecare dată.

Costel Mihalache, originar din comuna vrânceană Moviliţa, este preot de mai mulţi ani la biserica ortodoxă „Sf. Ştefan” din Roma.

În capitala Italiei există o comunitate importantă de români, mulţi dintre ei participând duminică de duminică la liturghia săvârşită de părintele Mihalache, care le este un adevărat duhovnic.

Nu numai sărbătorile din calendarul ortodox, dar şi sărbătorile naţionale româneşti sunt păstrate cu sfinţenie la Roma, aşa cum a fost şi de Ziua Unirii Principatelor, pe 24 ianuarie, când enoriaşii bisericii au întins o horă mare ca omagiu adus celor care au militat pentru unirea românilor.

Cu toate acestea, chiar dacă este înconjurat de români şi are alături familia sa, preotul Costel Mihalache duce dorul celor pe care i-a lăsat acasă.

Acest lucru rezultă fără doar şi poate din poezia sensibilă pe care i-a dedicat-o mamei ale, de ziua ei, poezie publicată şi de ziarul românilor  Emigrantul, care apare în Italia.

Ne-ai aşteptat mereu, iubită mamă,
Cu flori şi cozonaci, de sărbători.
Iar noi, dac-am putut, ţi-am fost degrab’
Alături, plini de dor şi’mbrăţişări.

Noi n-am dorit să stăm aşa departe
Şi să umblăm nebuni pe mări şi ţări,
Ne-ar fi plăcut mai mult acas’, la cioată,
Să nu cunoaştem lacrimi şi’ntristări.

Eu cautam, pe când eram mai tânăr
Să-mi construiesc o viaţă, liniştit
Cu fruntea sus umblând, pribeag prin lume,
Am fost călcat, jignit şi umilit.

A fost şi bine, am avut de toate.
Şi multe dintre vise s-au plinit.
Dar ne-au rămas destule-n aşteptare
Iar viaţa se îndreaptă spre sfârşit.

Privindu-ţi faţa, întristată mamă,
Îmi vine să măsor ce-am câştigat
Când am plecat şi te-am lăsat sărmană
Ca să mă’ntorc acasă om bogat ?

N-am câştigat nimic, tu tot sărmană
Iar eu sarac, aşa cum bine ştii.
Săraci mai sunt copiii fără mamă!
Sărmană-i mama, fără de copii!

Când am plecat de-acasă eram tineri
Iar tu’n putere, fără griji erai
Munceai, aveai nepoţi, umpleai grădina
Iar pentru noi plângeai şi te rugai.

Acum nu mai munceşti, nu ai putere
Lângă perete, sprijinit – un băţ.
Aştepţi cu bucurie doar căldura
Să ieşi ca ghiocelul la dezgheţ.

Ţi-a mai rămas doar candela şi Cartea
Şi-n suflet doar credinţa-n Dumnezeu
Că nu se va sfârşi degrabă viaţa
Şi ai să-ti vezi din nou băiatul tău.

Mai ai acasă două flori frumoase
Si patru bobocei mai târziori,
Dar doi s-au dus la colindat prin lume
Şi-aştepţi cu drag să-i vezi de sărbători.

O trece primăvara şi-apoi vine
Sfinţita lună când părinţi’n prag
Primesc cu drag pe cei întorşi din lume
La cioata cu bujori şi cozonac.

Hora Unirii, dansată de românii din diaspora la biserica ortodoxă din Roma

La Biserica „Sf. Ştefan” din Roma s-a sărbătorit duminică, 25 ianuarie, 156 de ani de la Unirea Principatelor Române.