FOTO Casele Macridescu, simbolul neputinţei. Imobilele în care au fost adăpostiţi oamenii de stat ai României au devenit raiul boschetarilor
0După ce Primăria Focşani s-a grăbit să-i pună în posesie pe noii proprietari, aceştia nu s-au mai îngrijit în nici un fel să conserve clădirea, astfel că ea a devenit loc de pripas pentru boschetari şi câini vagabonzi.
Două dintre imobilele monument ale Focşaniului, casele Macridescu Nr. 4 şi 6, construite la sf. sec XIX, locuinţe care au găzduit cele mai importante întâlniri mondene ale perioadei interbelice, se distrug pe zi ce trece, din neglijenţa noilor proprietari, cumpărători de drepturi litigioase.
În urmă cu doi ani, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Vrancea a aplicat amenzi noilor proprietari, pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit.
Imobilul de pe strada Cuza Vodă Nr. 6, în care a fost primit atât regele Carol al II-lea, cât şi căpetenia legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, care a fost cununat de generalul Macridescu, cu o arhitectură cu aparte s-a transformat dintr-un simbol arhitectural într-o ruină.
După ce Primăria Focşani s-a grăbit să-i pună în posesie pe noii proprietari, aceştia nu s-au mai îngrijit în nici un fel să conserve clădirea, astfel că ea a devenit loc de pripas pentru boschetari şi câini vagabonzi.
Ferestrele au dispărut, bucăţi din gard la fel, iar apa se infiltrează prin pereţi, provocând şubrezirea lor.
Aceeaşi imagine de nedescris poate fi observată şi în clădirea de alături, care a aparţinut tot familiei Macridescu şi unde a funcţionat peste 30 de ani Palatul Copiilor din Focşani.
Locuinţa realizată într-un stil arhitectural românesc cu influenţe ale arhitecturii europene, „care prezintă componente decorative exterioare, ancadramente şi ornamente la ferestre şi la intrarea principală, unde s-au derulat evenimente importante din viaţa familiei Macridescu, şi tot aici au avut loc o serie de întâlniri mondene ale societăţii la început de secol XX”, după cum scrie istoria despre această casă este astăzi un focar de infecţie.
“La km 0 al oraşului nostru, în zona de întâlnire a străzilor Cezar Bolliac şi Cuza Vodă, orice focşănean şi nu numai, dacă doreşte, poate observa, cum se topesc, zi de zi, două superbe imobile ale Focşaniului de altădată. Mai cunoscute pentru unii ca Palatul Copiilor, pentru alţii drept fosta Maternitate judeţeană, iar în prezent recunoscute drept Casele Macridescu strada Cuza Vodă nr 4-6, istoria acestor edificii este mai complicată decât se prezintă oficial. Macridescu Ion a fost un doctor militar, ajuns general la bătrâneţe, când a şi cumpărat, ulterior anului 1920, doar casa de la nr 4. A stăpânit-o până a decedat în 1937, după care a rămas urmaşilor acestuia, de la care Statul a naţionalizat-o în 1950. În ceea ce priveşte imobilul de la nr 6, acesta a adăpostit o vestită instituţie bancară a României interbelice, anume Banca de Scont şi a sfârşit în 1948 prin a fi naţionalizată, ca urmare a Legii 119/1948. Prin urmare, Casele Macridescu din strada Cuza Voda nr 4-6 sunt de fapt o singură casă, adică cea de la nr 4, dar fiind poziţionate într-un perimetru comun şi înfrăţite în suferinţă, par să fi aparţinut, ambele, marelui proprietar şi general de odinioară Ion Macridescu. Mai mult chiar, aceste edificii au fost construite de alţi particulari din Focşaniul vechi, iar numele acestora poate spune multe specialiştilor în arhitectură. Anul ridicării este reliefat pe faţada principală superioară a imobilului de la nr 4, fiind vorba de 1892 şi probabil prin aceeaşi perioadă a fost ridicată şi vecina de la nr 6. Ceea ce ar fi cu adevărat interesant urmează să fie stabilit în curând prin câteva demersuri documentare şi pe teren ale Societăţii Arhitecţilor Români împreună cu Uniunea Arhitecţilor din România, pentru a se confirma sau infirma o anume teorie. Până la acel moment să mai facem încă o dată apel la absolut toate instituţiile care au ceva de spus şi câteva norme legale de aplicat în acest domeniu, pentru că oraşul nostru să nu piardă, poate, cele mai preţioase monumente ale sale, care, din păcate, de la retrocedare s-au remarcat doar prin ororile ce s-au întâmplat între zidurile lor”, potrivit istoricului Florin Dîrdală.