Focşani :Paula Grosu Actriţa îndrăgostită de melci

Profil NĂSCUTĂ. 12 mai 1954, Focşani STUDII. Facultatea de Psihologie OCUPAŢIE. Actriţă FAMILIE. Un fiu   Fire sensibilă, Paula Grosu este de-a dreptul îndrăgostită de melci, vieţuitoare pe care nu ezită să le salveze ori de câte ori are ocazia

Actriţa Paula Grosu este un artist care se diferenţiază de restul reprezentanţilor breslei nu doar prin pasiunea extraordinară pe care o are faţă de natură şi vieţuitoarele cele mai neajutorate, dar şi printr-o varietate de aptitudini, care au făcut-o să fie una dintre cele mai îndrăgite figuri ale scenei din Focşani.

A urcat pentru prima dată pe scenă la vârsta de cincisprezece ani. La vremea aceea cocheta cu muzica, devenind consacrată odată cu obţinerea trofeului la prima ediţie a festivalului „Să cânte tinereţea”, actualul „Florentin Delmar”.

Debutul în lumea teatrului i-l datorează regizorului Ioan Constantinescu care i-a propus un rol de compoziţie în spectacolul „Podul sau curierul special”.

„Aveam misiunea de a arunca în aer un pod, spre a împiedica înaintarea unui convoi nazist. Şi am reuşit să duc rolul cu succes, chiar dacă Ioan, fără să ştie nimeni, îmi făcea botezul intrării în trupă. Când mi-au spus „ai talent”, am crezut şi am rămas în trupă”, îşi aminteşte actriţa.

 
A dat viaţă la 50 de personaje

 
Paula Grosu a interpretat peste cincizeci de personaje de-a lungul celor patru decenii de carieră. Este extrem de mulţumită că a jucat alături de actori şi regizori de valoare.

„Mulţi sunt regizorii cu care am lucrat. Unii au dăruit mai mult, alţii mai puţin, după cum a avut fiecare. Important e să primeşti, să culegi, să furi şi să păstrezi tot ceea ce ajunge la tine. Cu recunoştinţă mă înclin în faţa tuturor”, spune Paula Grosu. Totuşi, este de părere că doi dintre aceştia au reuşit să o valorifice în adevăratul sens al cuvântului. Este vorba de Alexandru Darie şi Mihai Lungeanu.

 
Actorul nu este un robot

 
Personajele cărora Paula Grosu le-a dat viaţă sunt de o complexitate şi trăire interioară extraordinare.

„Ca să nu mai fii tu, trebuie să te goleşti de tine pentru a face loc celeilalte persoane, care este personajul tău. El trebuie să fie viu. Să aibă sentimentele lui, bucuriile lui, problemele lui. Actorul chiar este personajul, îl trăieşte, nu-l mimează. Toate acestea se construiesc în timp, cu multă risipă de energie. Dacă nu ţi-ai construit bine personajul, cu atenţie, cu adevăr, în scenă, el te va trăda”, spune actriţa.


          Paula Grosu consideră că drumul său în teatru a fost unul de ucenicie permanentă, de dorinţă de a afla mereu câte ceva de la ceilalţi, iar în scenă a fost tot timpul generoasă. Scena a învăţat-o să se descopere pe sine, să fie răbdătoare şi tenace.

 
Întrebări şi răspunsuri

 
1.    Care este rolul care v-a plăcut cel mai mult?

 Au fost mai multe roluri, printre care Veta din „O noapte furtunoasă”, Anca din „Năpasta” sau Clara din „Trei munţi cu Madox”. Am considerat că au venit la mine rolurile care trebuiau să prindă viaţă prin intermediul meu. Ele au simţit că locul lor e în sufletul meu, că prin mine se pot exprima.

 
2.    Aţi fost tentată să părăsiţi scena locală?

 E adevărat că norocul şi-l face omul şi cu mâna lui, dar, vezi, când destinul vrea într-un fel, degeaba încerci tu să-l schimbi. Aşa că, am rămas în oraşul meu unde era nevoie de mine. Simt şi cred cu tărie că oraşul nu m-a lăsat să plec.

 
Ce-i place

 Îmi place când oamenii sunt atenţi unii cu ceilalţi. Îmi place să cred că aşa vom fi şi nou ca naţie. Îmi place să mă opresc să salvez melcii, să privesc florile, să admir natura, aă am grijă şi să ocrotesc tot ceea ce este fragil şi frumos.

 Ce nu-i place

 Nu-mi place, dar deloc, ceea ce se întâmplă în jurul meu acum. Mi-aş dori ca şi cei care acum ne conduc să salveze melci. Să aibă atâta sensibilitate încât să poate ajuta o fiinţă atât de neajutorată ca melcul.