De unde vine cuvântul „struţocămilă“ şi ce domnitor a fost botezat cu acest nume

Deşi cuvântul „struţocămilă“ nu figurează în niciun dicţionar al limbii române, este folosit frecvent de populaţie.

În limbajul românilor, în special al jurnaliştilor, şi-a găsit loc un cuvânt care lipseşte din dicţionarul limbii române, dar care este folosit extrem de frecvent: “struţocămila”.

Cuvântul este utilizat în diferite contexte, de obicei ironice, prin el dorind să se evidenţieze o amestecare a două lucruri fără logică. Oameni spun că dacă îi pui unei căruţe volan, iar calul este ghidat cu pârghii montate la atelaj avem de a face cu o “struţocămilă”.

În presă, jurnaliştii folosesc expresia mai ales în context politic. Astfel, conform titlului unei ştiri recente, “Noua struţocămila a lui Băsescu”, ziaristul care a preferat să folosească sintagma vrea să arate că uniunea dintre partidul fostului preşedinte al României, PMP, care se defineşte ca partid de dreapta, cu UNPR, un partid de centru stânga, este de fapt o alianţă ciudată.

Boierul Struţocămilă al Moldovei

Cu toate acestea, istoria cuvântului “struţocămilă” nu este una deloc nouă. Primul cronicar român care a folosit cuvântul a fost Dimitrie Cantemir, care, acum mai bine de 300 de ani, în cartea “Istoria ieroglifică”, lucrare considerată a fi primul roman românesc, se foloseşte de nume de animale, păsări şi peşti pentru a portretiza diferite personaje ale cărţii sale. 

Struţocămila era un boier care râvnea la tronul Moldovei. Mihai Racoviţă a fost domn al Moldovei de trei ori şi a stat în două rânduri pe tronul Valahiei, prin urmare nici moldovean, nici muntean, adică nici struţ, nici cămilă, ci, aşa cum l-a botezat Cantemir, Struţocămilă.

Lingviştii spun însă că denumirea latinească a struţului este extrem de apropiată de acest termen.

“Denumirea ştiinţifică latină, preluată din greceşte, a struţului este chiar Struthio camelus. Ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea. Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realităţi hibride: Struţocămila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită şi vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviţă, moldo-muntean din raţiuni politice”, susţine lingvistul Rodica Zafiu, cunoscută pentru articolele sale săptămânale pe teme ale limbii în România Literară.

În această carte, de factură politică, socială şi filosofică, Dimitrie Cantemir încearcă să surprindă lupta pentru domnie în Moldova şi Ţara Românească. Numele personajelor din carte, care sunt contemporani cu Cantemir, sunt ascunse sub denumiri de animale, păsări şi peşti. Astfel, Struţocămila este boierul Mihai Racoviţă, Corbul este Constantin Brâncoveanu, Şoimul este Toma Cantacuzino, Filul este Antioh Cantemir, fratele autorului, care la rândul său se portretizează sub chipul unui Inorog.

FOTO: Dimitrie Cantemir

Autorul a ales să pună evenimentele vremii pe seama păsărilor, localizate în Moldova, a animalelor, figuri care vin din Ţara Românească şi a peştilor, aceştia reprezentând Imperioul Otoman, dorind astfel să evite o eventuală cenzură manifestată şi în acea vreme.

Fragment din Istoria ieroglifică a lui Cantemir:

“Ca aceasta minune între voi, o, jiganiilor şi pasirilor, ieste cămila nepăsărită şi pasirea necămilită, căriia unii, alcătuindu-i numele, Struţocamilă îi dzic. Aceasta precum hirişă Cămilă să nu fie penele o vădesc, şi iarăşi hirişă pasire să nu fie nezburarea în aer o pâreşte şi vântul, carile nu o poate ridica. Că precum tuturor ştiut ieste că toată hotărârea pasirii ieste a fi dihanie cu pene, zburătoare şi oătoare. Deci dihaniia ieste neamul, iară zburătoare deosăbirea, care deosăbire aşeşi de tot de la Struţocamilă lipseşte”.

FOTO: Mihai racoviţă, zis şi "Struţocămilă"