Cum i-au manipulat socialiştii pe brutari să lase populaţia flămândă după Primul Război Mondial

Socialiştii au încercat să profite de sărăcia din ţară, după Primul Război Mondial, pentru a crea un curent suficient de puternic pentru a ajunge la putere.

După sfârşitul Primului Război Mondial, România se găsea într-o stare economică extrem de grea, cu o populaţie sărăcită.

De acest fond avea să profite socialiştii, care, influenţaţi de ceea ce se întâmpla la vecinii de la Est, după Marea Revoluţie din Rusia din noiembrie 1917, au găsit terenul propice pentru manipularea maselor de muncitori, speculându-le situaţia grea în care se aflau.

Astfel, în anul 1920, prefectul de judeţului Putna era informat că socialiştii şi-au format deja o poliţie proprie, de urmărire a muncitorilor care nu respectau hotărârile sindicatului. În informare se spunea că trădătorii vor avea de a face cu mânia muncitorilor, pe lângă pierderea locului de muncă fiind aplicate şi pedepse fizice.
Agitatorii, băgaţi la înaintare

“La 1 martie 1920, autorităţile locale erau înştiinţate că socialiştii, în strânsă legătură cu Comisia Generală a Sindicatelor, au hotărât declanşarea de greve între 15 şi 20 martie, iar agitatorii vor încerca să-i convingă pe muncitori că în acest interval va izbucni revoluţia. La Focşani, intenţiile socialiştilor s-au concretizat prin declanşarea unei greve a brutarilor, la 15 martie 1920”, spune profesorul Gheorghe Miron, în lucrarea Cronica Vrancei.

Revendicările brutarilor erau de ordin salarial, dar şi de respectare a repausului duminical, cerând patronilor să nu concedieze nici un salariat fără înştiinţarea sindicatului. Acest conflict avea să escaladeze, primii care au declanşat protestul fiind un grup de 40 de brutari care a intrat în grevă. Ei i-au ameninţat cu bătaia şi pe ceilalţi colegi de breaslă dacă nu li se vor alătura.

Pentru autorităţi, greva brutarilor era un lucru extrem de neplăcut, pentru că întreaga populaţie a oraşului ar fi rămas fără pâine. Astfel că s-a hotărât ca locul brutarilor să fie luat de 30 de soldaţi pricepuţi în această meserie din unităţile militare ale Focşaniului, aceştia fiind plătiţi de proprietarii brutăriilor.

Revendicări acceptate

Greva brutarilor avea să se încheie câteva zile mai târziu, ca urmare a negocierilor purtate de autorităţi, patroni, muncitori şi de reprezentanţii socialiştilor. Mare parte din revendicările muncitorilor au fost acceptate. Trebuie menţionat că au fost şi cazuri când nu toţi brutarii au intrat în grevă şi au lucrat alături de soldaţi pentru asigurarea aprovizionării cu pâine a oraşului.

“Evident, aceştia au avut de suferit din cauza acestui fapt, fiind mereu şicanaţi de către ceilalţi colegi, cu care nu se solidarizaseră. Este şi situaţia lui Teodor Cărămidaru, lucrător la brutăria lui Nicolae Cocolis. La o zi după încheierea grevei, el s-a adresat primarului, arătând că <<astăzi, încetând greva lucrătorilor Sindicatului, mi se impune să fiu şi eu înscris în Sindicat. Întrucât Societatea Demobilizaţilor de Războiu, din care fac parte ca membru, nu ne permite a fi Socialişti, întrucât Societatea noastră este morală şi nu imorală ca a Socialiştilor, vă rog, D-le Primar, să daţi ordinecelor în drept spre a mă lăsa să-mi caut de muncă pentru a-mi hrăni familia>>. În urma investigaţiei făcute de către primar, acesta a intervenit pentru ca Teodor Cărămidaru să rămână la locul său de muncă. Faptul că aproape toţi lucrătorii brutari din Focşani se aflau sub influenţa socialiştilor radicali, a făcut ca autorităţile să vegheze tot timpul asupra lor şi să caute, prin mijloace paşnice, de mediere, preîntâmpinarea izbucnirii unei noi greve, atât de dăunătoare locuitorilor oraşului" , spune profesorul Gheorghe Miron.

În acelaşi an au mai avut loc răbufniri ale brutarilor, prin intrarea în grevă, dar autorităţile au constatat că unele dintre conflictele de muncă erau generate din vina patronilor şi nu a socialiştilor. Tot intervenţia autorităţilor avea să ducă la reluarea lucrului de către oameni, fără să se ajungă la concedieri.