Cum au incendiat eteriştii Focşaniul în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu
0În anul 1821 Focşaniul era un adevărat fief al eteriştilor, aici aflându-se circa 1.000 de luptători pentru cauza Greciei.
Eteria, cunoscută drept o societate secretă, de sorginte masonică, creată cu scopul eliberării creştinilor de sub stăpânirea otomană, în special a grecilor, a desfăşurat o activitate intensă în Principatele Române în urmă cu două secole.
Conducătorul eteriei a fost Alexandru Ipsilanti, dar foarte mulţi boieri au făcut parte din această societate, cum ar fi Grigore Brîncoveanu, Grigore Ghica, Barbu Văcărescu, Nicolae Văcărescu, Tudor Vladimirescu. Acesta din urmă a condus Revoluţia de la 1821, care a avut ca scop nu numai înlăturarea dominaţiei otomane, ci şi a domnitorilor fanarioţi greci, fapt care l-a adus în conflict cu Alexandru Ipsilanti. De altfel, Tudor Vladimirescu a sfârşit asasinat de eterişti în mai 1821.
În acea perioadă, Focşaniul nu era străin de cauza eteriei, având în vedere existenţa Mănăstirii,,Sfântul Ioan", lăcaş de cult închinat unei mănăstiri de la Muntele Athos şi care găzduia călugări greci.
Documentele de arhivă consemnează că aici, în luna mai 1821, cu puţin timp înainte de asasinarea pandurului Tudor Vladimirescu, a avut loc incendierea oraşului de către eteriştii dezavuaţi de ţarul Rusiei.
"Jăfuiau şi despuiau pe toţi nenorociţii fugari"
“Referindu-se la acest groaznic episod, aghiotantul lui Tudor Vladimirescu, Mihai Cioranu, consemnează în cronica sa că trupele lui Ipsilanti, inclusiv cele din ţinutul Putna, <<jăfuiau şi despuiau până la piele pe toţi nenorociţii fugari de orice treaptă, carii căutau scăpare În Transilvania>>. Revoluţionarii greci au incendiat oraşul de pe Milcov, după cum rezultă dintr-o însemnare aparţinând Bisericii "Sfântul Spiridon" din Focşani: « Să se ştie velet de cându au dat volinterii greci (n. a. ostaşi voluntari) foc şi au arsu pănă în pământ tot. Duminică drept zioa şi la vreme fiind sorile la amiază-zi şi n 'am putut Hinge. Velet 1821, Mai 15 zile, au arsu şi am scris eu Anghel priot ca să ţii minte»”, potrivit istoricilor Ionuţ Iliescu şi Gheorghe Miron, care au scris despre eveniment în Cronica Vrancei.
Tot la incendierea oraşului de pe Milcov face referire şi un document din 1829, aparţinând hatmanului C. Paladi, ,,prin care spune că vinde o prăvălie în uliţa Precista negustorului Ioniţă Lascar: 11.800 lei, pentru că rămăsese numai zidurile după arderea oraşului de Eterişti.
Potrivit istoricilor amintiţi, din documentele cercetate reiese că eteriştii care au distrus oraşul erau conduşi de către căpitanul Vasile Caravia, care plecat de la Iaşi, în drumul spre Bucureşti, a făcut prăpăd în jurul său. În subsolurile caselor şi prăvăliilor au pus butoaie cu smoală, cărora le-au dat foc, întregul oraş fiind înghiţit de flăcări. Înainte de acest lucru, trupele eteriste au jefuit tot ceea ce au găsit în cale.
În urma eteriştilor, turcii care-i căutau au incendiat la rândul lor partea de oraş întreagă, sub motivaţia că în anumite zone din oraş erau ascunşi răsculaţii.
Peste numai câteva luni, cneazul Gheorghe Cantacuzino Deleanu, scăpat din bătălia pierdută de eterişti la Târgovişte, aflat în fruntea a 300 de răsculaţi, a incendiat din nou oraşul.
Legenda spune că în acel an, 19 căpetenii de eterişti greci, puşi pe fugă de turci, au fost decapitaţi chiar în faţa mănăstirii.
Evenimentele de la 1821 mai au şi altă însemnătate pentru vrânceni, pentru că unul dintre oamenii de încredere ai lui Tudor Vladimirescu a fost focşăneanul Ştefan Scarlat Dăscălescu, proprietar al moşiilor Căpătanu, Câmpuri şi Conţeşti.
Casa sa din Focşani a fost sediu a Comisiei centrale, practic primul Parlament al României, după Unirea Principatelor Române.
Acesta l-a portretizat astfel pe Tudor Vladimirescu: “îmbrăcat modest , agreabil ca înfăţişare, cu faţa palidă, nici prea durduliu, nici prea slab. Nu era întotdeauna om greu din fire, aspru, posomorât ci om de inimă şi hotărât, poate şi ambiţios şi din calităţi se naşte vitejia. Cine ştie ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o altă epocă, cu spirit mai cultivat, un asemenea om avea stofă de om mare”.