Cine au fost brodnicii, poporul „infidel“ care a trăit pe teritoriul Moldovei de azi şi a dispărut odată cu invazia mongolă
0Istoricii nu au reuşit până în zilele noastre să afle apartenenţa lor etnică, deşi se pare că au stăpânit o perioadă porţiuni din Moldova.
În secolele XII şi XIII pe teritoriul Moldovei de astăzi a locuit o populaţie despre care istoricii nu cunosc foarte multe despre ea.
Populaţia aceasta care a dispărut poartă numele de Brodnici, iar cronicarii spun că vorbim de războinici care făceau legea la frontiera cu Rusia.
“Aceşti Brodnici, aşezaţi dincoace de Carpaţi, pe o linie plecând de la izvoarele Bîrsei, sunt numiţi cu un nume străin, slav, care nu poate fi decât împrumutat de la o obişnuinţă, mai mult: de la o cancelarie slavonă. De la început, de când Onciul (n.a. istoricul Dimitrie Onciul) a luat în cercetare cele mai vechi izvoare relative la partea întunecată a istoriei noastre, brodnicii ruşi au răsărit în mintea cercetătorilor”, susţine istoricul Nicolae Iorga într-o lucrare despre această populaţie misterioasă.
Citând surse istorice ruse, Iorga pomeneşte că brodnicii au participat în 1147 la lupta de pe râul Uca între cneazul Sviatoslav, fiul lui Vladimir, ajutat şi de Cumani, şi oamenii din Viatca, dar şi în 1224, în bătălia de pe râul Calca dintre ruşi şi tătari.
Însă, cele mai precise date despre acest popor provin de la 1222, când regele Andrei al II-lea al Ungariei a colonizat cavalerii teutoni în Ţara Bîrsei, pomenindu-se în diplomele acordate de la papa de la Roma că teutonii erau vecini cu brodnicii. Interesant este că brodnicii nu au lăsat dovezi ale existenţei lor şi au dispărut pentru totdeauna din izvoare odată cu marea invazie mongolă de la 1241.
Vecini cu cavalerii teotoni
“Brodnicii apar în forma <<Brodnic, terra illa vicina>>, şi anume cu Cumania, teritoriu de cucerit pentru catolicism, şi în brevetul din iulie 1227 al Papei Grigorie al IX-lea. Tot lângă cumani, dar deosebiţi de ruşi, apar Brodnicii în scrisoarea lui Bela a IV-lea către Inocenţiu al IV-lea, <<infidelitatea>> lor fiind ca şi cea a ruşilor numai faţă de forma latină a creştinismului. Regele pretinde că înainte de năvălirea tătarilor ţara Brodnicilor îi era supusă lui, iar acum ascultă de Hoardă (n. a. popoarele nomade mondole). De fapt, prin Hoardă s-a isprăvit această formaţiune politică de la Gurile Dunării, care trăise cam un veac şi jumătate”, scrie Nicolae Iorga în lucrarea “Brodnicii şi Românii”.
La rândul său, istoricul Dimitrie Onciul susţine că primul conducător al brodnicilor a fost voievodul Ploscânea, care a participat cu oştenii lui la bătălia de la Kalka, de pe 31 mai 1223, de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor şi a prinţilor ruşi în lupta cu tătarii conduşi de Jebe şi Subutai.
La sfârşitul bătăliei pierdute de ruşi în urma fugii cumanilor, Ploscânea i-a predat tătarilor învingători pe câţiva principi ruşi aflaţi în preajma sa. Ruşii predaţi erau acuzaţi că au măcelărit solia de pace a tătarilor.
Totuşi, specialiştii cred că sunt foarte multe controverse legată de această populaţie care a trăit acum mai bine de 800 de ani.
”Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul cazacilor de mai târziu, români, cerkesi, obezi sau kasogi, berladnici, pecenegi, berendei, abodriţi sau predenecenţi, chazari amestecaţi cu ruşi, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce sau numai slave şi româneşti. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argumente neperemptorii şi sunt greu de acceptat”, susţine Victor Spinei, un specialist al evului mediu.
Specialistul mai pomeneşte că teritoriul brodnicilor acoperea spaţiile aflate astăzi în sud-vestul Buceagului, teritoriul de azi al Ucrainei, dar şi judeţele Vrancea şi Galaţi.