Craiova: Un oltean studiază „particula lui Dumnezeu“

Adrian Buzatu lucrează la acceleratorul de particule de la Fermilab, SUA . Olteanul este doctorand al Universităţii McGill din Montreal şi studiază alături de o echipă formată din oamenii de ştiinţă bosonul Higgs, denumit popular „particula lui Dumnezeu“ cea care va explica originile Universului.

Adrian Buzatu (27 de ani) a avut prima revelaţie despre fizică în clasa VI-a, când datorită profesoarei de profil, a înţeles cum mişcarea Pământului în jurul Soarelui generează anotimpurile. De atunci a prins gustul fizicii continuând-şi conştiincios studiile şi participând la olimpiade naţionale nu numai de fizică, ci şi de franceză. Ideea că ar putea lucra într-un laborator de fizică unde se studiază particula lui Dumnezeu i-a trecut prin minte pe vremea când era elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Fraţii Buzeşti din Craiova.

Tocmai terminase de învăţat limba germană pe cont propriu şi studia cu atenţie o revistă de ştiinţă scrisă în respectiva limbă străină. Din respectiva revistă avea să afle că în 2005 urma să înceapă la Geneva cercetările la cel mai mare accelerator de particule construit vreodată, de la care se aştepta o revoluţie în fizică, prin descoperirea sau infirmarea bosonului Higgs, care ar explica un mister al Universului, anume de ce particulele elementare au masă. O importantă contribuţie la dezvoltarea sa profesională a avut-o profesorul de fizică Ştefan Brânzan, despre care Adrian spune că i-a salvat viaţa, la propriu.

„Când eram mic, eram mereu bolnăvicios, fiind diagnosticat cu o mică găurică în inimă, care nu îmi dădea voie să fac sport, dar şi care cerea să fie operată când urma să fac 18 ani. Fără să ştie de starea mea, domnul Brînzan avea însa o recomandare obsedantă pentru noi toţi, aceea de a face sport, căci aceasta este unica soluţie pentru a ne menţine sănătoşi, cu pofta de viaţă şi studiu. Deşi bolnăvicios şi cu dureri de inima dupa câte o tură de stadion, am perseverat şi am alergat uşor uşor, apoi tot mai mult, pana când în jumătate de an ajunsesem să alerg câte 5 km în fiecare dimineaţă, înainte de şcoală. Aceasta nu doar că mi-a vindecat inima, ne mai fiind nevoie de operaţie şi oferindu-mi astfel şansa să încep cu adevărat o viaţă normală, dar şi îmi dădea şi o mare putere de concentrare la şcoală“, povesteşte Adrian.

Bursier în Franţa

În 2001 a intrat cu bursă parţială la şcoala de ingineri INSA din Lyon, Franţa. A plecat din ţară pentru că visul său de a deveni cercetător nu se contura în România.

„Vedeam cum situaţia economică era dezastruoasă, cum cercetarea era lăsată de izbelişte. Plecarea în Franţa a fost naturală pentru că era singura de care ştiam. Pe vremea aceea în Marea Britanie se pleca foarte greu pentru că nu eram membri UE“, îşi aminteşte Adrian.

Experienţa din străinătate i-a confirmat credinţa din liceu: ca să înveţi bine trebuie să studiezi într-un mediu serios.

„Sunt cursuri din care chiar înveţi, laboratoare la care chiar faci lucruri concrete experimental, examene unde iei cât meriţi, unde nu există mită, pile şi relaţii. Nu recomand nimănui să facă cercetare în România cu excepţia proiectelor internaţionale de cercetare la care participă ţara noastră, precum CERN, Agenţia Spaţiala Europeană şi altele“, explică tânărul.

În timp ce studia în Franţa a ajuns prin forţe proprii la laboratorul japonez KEK de lângă Tokio, unde a realizat un intership plătit integral de asiatici. 

Vrea să afle misterele universului

Universitatea McGill din Montreal este cea mai veche universitate din Canada, pe locul 25 în topul mondial. Adrian a studiat acolo un an, apoi a făcut un an de cercetare în timpul masterului, după care au urmat alţi patru tot de cercetare, la doctorat, în cadrul aceleaşi universităţi. În laboratorul american se studiază coliziuni de particule subatomice pentru a descoase legile fundamentale ale universului.

„Acolo se ciocnesc protoni şi antiprotoni la energii de cam o mie de ori mai mari decât cea a protonilor în repaus. Protonii sunt acceleraţi până la viteze foarte mari, cu doar 150 de metri pe secundă mai mici decât viteza luminii. Energia lor de mişcare se transformă în masa unor particule elementare noi, care astfel iau fiinţă. Acestea spun povestea Universului la scară mică“, explică tânărul.

Vrea să lucreze la Geneva

La desluşirea mecanismului Higgs se lucrează din 1964, iar răspunsul îl vom avea în cinci ani, datorită laboratoarelor Fermilab din SUA şi CERN din Geneva, unde tânărul speră să lucreze ca postdoctorand din ianuarie 2011. Diferenţa dintre cele două acceleratoare este că cel din Geneva va ciocni protoni şi protoni, nu protoni şi antiprotoni.

„Deocamdată însă acceleratorul LHC are o energie de doar 3,5 ori mai mare şi abia peste vreo 3 ani va ajunge la energia maximă. Oamenii de ştiinţă de la Tevatron lucrează în mare parte şi la LHC“, explică Adrian Buzatu.

Timp de trei ani, tânărul a fost reprezentantul studenţilor din Canada în Consiliul Asociaţiei Fizicienilor Canadieni. Acum se pregăteşte pentru susţinerea tezei de doctorat şi coordonează cel mai mare portal de ştiinţă din România, www.StiintaAzi.ro.

„Nu e nevoie să fii geniu, ci doar să faci mult sport şi să fii sănătos, iar apoi, dacă eşti muncitor, toate vin de la sine“, îi sfătuieşte Adrian pe tinerii liceeni.