Craiova: PORTRET/ Hermina Ionela Dobrică, un justiţiar cu suflet de artist
0Se inspiră din sensibilitatea cultivată prin artă în acelaşi mod în care abordează magistratura, pe care şi-a ales-o ca profesie pentru restul vieţii.
Prima ieşire ca autor, pe simeze, a avut loc în urmă cu trei ani, în holul Universităţii din Craiova. A expus cu Ioana-Tatiana Geambaşu, sub numele „Speranţe“, combinaţie de proiecte decorative şi tapiserii.
„La facultate, prin intermediul expoziţiei am ajuns să fiu cunoscută. Mi se spunea «Pictoriţa». Am şi vândut o lucrare. A avut un impact deosebit şi asupra mea, dar şi asupra celor din jur. Prin ea m-am afirmat, am avut acest plus faţă de colegii care erau foarte buni la carte“, povesteşte Hermina. Un an mai târziu s-a îndreptat spre Casa de Cultură Traian Demetrescu, unde a făcut echipă tot cu Ioana Geambaşu. Pe simezele Galeriei Vollard au adus lucrări ce se bazau pe sentimente, cum de altfel au şi intitulat expoziţia. Erau primii paşi făcuţi în lumea artei cu ce ştiau de la profesorii lor.
Pictura şi tapiseria le-a studiat cu Monica Dincă, iar sculptura cu Cristi Dincă. Dragă îi este şi ceramica. De altfel, graţie ei a ajuns pe când era liceană în tabăra de creaţie „Măgura“, la Poiana Pinului, în Buzău, de unde s-a întors şi cu un premiu. Aproape de suflet îi rămân totuşi proiectele decorative. „Prin pensulă mă exprim eu mai bine“, mărturiseşte tânăra. În 2010 a revenit împreună cu Ioana la Tradem, dar în Salonul Medieval, cu lucrări reunite sub tema „Timpul“. Reacţiile privitorilor au fost de-a dreptul mângâiere.
„Mă simt răsplătită atunci când oamenilor le place ce creez eu“, spune Hermina, ca semn de mulţumire faţă de cei ce şi-au coborât privirea pe creaţiile ei.
Dreptul, ales din ambiţie
Povesteşte că primul an de facultate s-a scurs fără ca între ea şi învăţăturile de acolo să se creeze o legătură profundă. Acum crede că a făcut alegerea perfectă, pentru că nu numai că a ajuns să îi placă totul la Drept, dar s-a convins că va profesa în domeniu cu mare drag.
„Ştiam că din artă nu îţi câştigi existenţa, dar nu pentru asta am ales Dreptul. Ba chiar am făcut-o uşor ostentativ, căci toată lumea mă sfătuia să aleg altceva. Arta prefer să o fac pentru mine, pentru sufletul meu“. Acum se pregăteşte în paralel pentru examenul de intrare în barou, pentru prima expoziţie personală, dar şi pentru admiterea la un master în artă. Dacă în liceu se visa scenograf, acum se vede judecător cu aplecare spre artă.