Craiova: Marius Ionescu, pregătit să alerge maratonul

Se antrenează intens încă de la 10 ani. Are peste 50 de medalii în colecţie şi se căleşte acum pentru suprema provocare: 42 de kilometri în 2 ore şi 14 minute.

Marius Ionescu a muncit încă din copilărie pentru a-şi face un nume. Acum, după 16 ani de antrenamente, de sacrificii, de compeţii şi reuşite, poate spune cu mâna pe inimă că se simte împlinit. Vorbeşte despre atletism, sportul care l-a conscrat, cu zâmbetul pe buze şi cu o bucurie imensă în suflet.

„Eram copil când am intrat pentru prima dată pe un stadion şi am alergat. Pentru mine a fost o lume nouă, dar una care mi-a plăcut, m-a captivat. Aveam 10 ani, eram cel mai mic din echipă şi, cu toate acestea, munceam la fel de mult ca oricare“, îşi aminteşte tânărul.

Porţie de alergare: 700 de kilometri pe lună

Acum, la aproape 26 de ani, se poate lăuda cu un palmares bogat. Are acasă 55 de medalii obţinute la diferite concursuri, atât din ţară, cât şi din străinătate.

„Pe plan naţional, cred că am 20 de medalii de aur, iar pe plan internaţional am 12. Pentru mine, înseamnă totul. Este munca mea şi, atunci când le privesc, îmi dau putere să merg mai departe“, spune atletul.

În fiecare zi, petrece câteva ore bune antrenându-se. Spune că o condiţie fizică bună este esenţială în sport, în general, şi în atletism, în special.

„Parcurg câte 600 - 700 de kilometri pe lună. Vreau să particip la cea mai lungă probă, cea de maraton, şi am de parcurs 42 de kilometri. Trebuie să mă încadrez într-un anumit barem, 2 ore şi 14 minute. Am mai doborât un record la un semimaraton, unde am parcurs 21 de kilometri într-o oră şi trei minute. Ştiu că, în toată Europa, mai sunt doar cinci atleţi care s-au încadrat în acest timp“, dezvăluie craioveanul.

N-a dat ţara pe America

Profesor la Liceul cu Program Sportiv Petrache Trişcu, Marius este încântat să constate că tot mai mulţi copii aleg să practice atletismul.

„Eu nu vreau să oblig pe nimeni să facă un lucru pe care nu şi-l doresc. Le spun elevilor mei că sportul ne înnobilează, ne face mai responsabili. Atunci când am câştigat prima medalie, eram în culmea fericirii. Pe mine, antrenorul meu m-a ajutat foarte mult, a fost lângă mine tot timpul şi m-a sprijinit“, mărturiseşte tânărul.

A avut posibilitatea să se stabilească în America şi să-şi continue acolo cariera sportivă, dar a ales să rămână în ţară.

„Deocamdată mă simt bine aici. Chiar dacă atletismul nu este un sport mediatizat aşa cum ar trebui, eu ştiu că mai am multe de demonstrat, iar Federaţia de Atletism şi antrenorul meu m-au susţinut mereu cu banii necesari pentru a putea participa la competiţii“,  a încheiat Marius.