VOCEA DOBROGEI Bomba cu ceas de la Cernavodă

Agatha Christie a ratat romanul vieții: telenovela polițistă de mare succes de la Cernavodă uluiește prin enigmele și coincidențele bizare, țesute parcă de o minte diabolică.  În nevinovăția asasinului cred până și rudele victimelor.

Era decembrie când scriam despre lanțul de nenorociri ce nu mai slăbea Constanța: în fiecare zi o sinucidere, culminând cu dispariția fără urmă a asistentei universitare de la ASE.

Ianuarie a înscris brutal din a treia zi cu o grozăvie fără precedent: fiica înecată de soț în Dunăre, sub ochii fratelui de 14 ani; părinții măcelăriți în casă de prietenul cel mai bun al ginerelui dispărut. Aparent nicio legătură între cele două duble tragedii petrecute în aceeași zi, într-o singură familie.

Agatha Christie a ratat romanul vieții: telenovela polițistă de mare succes de la Cernavodă uluiește prin enigmele și coincidențele bizare, țesute parcă de o minte diabolică. În nevinovăția asasinului (muncitor necalificat care știe să spună „am aruncat în tomberon hainele pe care le-am purtat“) cred până și rudele victimelor.

Cazul halucinant o să rămână în analele criminaliștilor pentru virulența sa. Dar era doar o chestiune de timp până ca bomba cu ceas de la Cernavodă să explodeze: orașul centralei atomice este faimos pentru proxeneți și prostituatele racolate de pe băncile școlii. Infracțiunile fac parte din peisajul zilnic, într-un oraș ce ar trebui să fie înfloritor, dar colcăie de promiscuitate.
„De la centrală se trag toate“ este convingerea populară în răul nuclear ce le distorsionează viețile și mințile.

Lumea sordidă a Cernavodei este însă tipică orășelelor de provincie. Alcoolul în care se îneacă familii întregi. Moravurile ușoare ce devin mod de viață întâi din plictiseală, apoi pentru că rentează. Șomaj, găinării, trândăvie, lipsă de perspectivă.

Singura victimă care stârnește însă o compasiune fără margini este Elena, mama Gabrielei. Femeia s-a dedicat creșterii unor copii abandonați și suporta bătăile unui soț alcoolic. Sună foarte cunoscut, dar femeia aceasta miloasă a sfârșit moartă într-un șifonier.
Oare ce-o fi făcut să merite asta?