Soarta celui mai crud torţionar. Călăul Eugen Ţurcanu a sfârşit ucis din cauza propriului sistem criminal
0Eugen Ţurcanu este un personaj central în Fenomenul de la Piteşti, închisoarea comunistă unde erau torturaţi adepţii Mişcării Legionare din România. El a devenit cel mai crud torţionar de la Piteşti, cu un exces de zel care îngrozea până şi gardienii puşcăriei.
Eugen Ţurcanu a fost la rândul său încarcerat pentru aceleaşi simpatii legionare, dar sistemul i-a dat o şansă: în fapt, i-a oferit posibilitatea de a scăpa de calvarul bătăilor şi înfometării în schimbul trecerii de partea călăilor.
S-a născut la 8 iulie 1925, în Suceava, în familia unui pădurar din Broşteni. A intrat într-o frăţie de cruce încă din gimnaziu şi pentru că îşi dorea să devină avocat se înscrie la Facultatea de Drept de la Iaşi.
Era încă în liceu când a trăit povestea de dragoste cu fiica unui avocat, Lazăr Saghin, comandant legionar din Câmpulung Moldovenesc. Oltea Saghin a rămas însărcinată cu Ţurcanu şi a dat naştere unei fetiţe, Elena, botezată după numele bunicii paterne. Copila avea să sufere toată viaţa din cauza ascendenţei sale. A studiat Medicina, parcă să repare suferinţa produsă de tatăl său, criminalul sadic, s-a căsătorit cu un coleg cu care a emigrat în Germania.
Ţurcanu n-avea să-şi mai revadă niciodată familia, pentru că a căzut el însuşi victimă sistemului opresiv. Vrând să se dezică de practicile inumane de care Occidentul prinsese veste, regimul comunist a început prigoana propriilor activişti, pe care i-a scos singuri vinovaţi de atrocităţile comise.
Eugen Ţurcanu, şeful Reeducării de la Piteşti, nu avea cum să nu plătească acest preţ sângeros. A torturat cu mâna lui, prin metode inimaginabile, deţinuţi care-i fuseseră colegi de celulă, prieteni, camarazi. Unuia i-a scos dinţii lovindu-l sistematic cu tocul bocancului în gură şi rupându-i dinţii unul câte unul. Pe altul l-a lovit cu scândura în cap o zi întreagă. Altuia i-a zdrobit capul de ciment, trântindu-l repetat.
„De Bogdanovici, student la medicină, fiu de preot, care acţionase în aceeaşi organizaţie legionară cu Ţurcanu, s-a ocupat chiar şeful reeducării. Bogdanovici, îi spunea între patru ochi lui Ţurcanu, că a rezistat tuturor torturilor la ancheta securităţii şi că n-a divulgat nimic, dar n-a rezistat la proba cu câinii şi a mărturisit până la urmă totul.
Un câine lup se ridica în două picioare şi cu labele din faţă se sprijinea pe umerii celui pedepsit, stând cu botul în nasul şi în gura amărătului ce urma să declara tot ce i se cerea. Nu aveai voie să te mişti sau să strigi că fiara te muşca. Dacă te ţineau douăsprezece ore (câinii se schimbau) spuneai şi ce n-ai visat. Aşa a păţit şi bietul Bogdanovici care până la urmă l-a denunţat şi pe Ţurcanu. Aceasta l- a costat viaţa“, scria Gheorghe Bâgu, un fost deţinut politic.
Ţurcanu fusese cel care propusese conducerii penitenciarului metoda reeducării deţinuţilor politici, din dorinţa de a se delimita de trecutul legionar care-i putea atrage moartea.
Dându-şi seama de avantajele acestui sistem odios care frângea orice urmă de rezistenţă, torţionarii i-au dat lui Ţurcanu mână liberă în a-şi organiza mica reţea de suprimare. El a căpătat atâta putere în timp, încât era mai de temut decât şefii închisorii.
Dar ororile făcute i-au atras, în cele din urmă, moartea de care se temea. La 17 decembrie 1954, Eugen Ţurcanu a fost executat chiar de către regimul pe care l-a servit ucigând, în primul rând, orice urmă de umanitate din el.
„Ţurcanu a fost păcălit de securitate într-un mod incredibil. L-au convins să schimbe metoda de reeducare, renunţând la torturi şi simulând o continuare a activităţii legionare şi a activităţii de spionaj. În felul acesta se va constata cine este hotărât să termine cu trecutul şi cine va putea rămâne mai departe fidel extremei drepte. Astfel li s-a pregătit tuturor reeducatorilor o nouă judecată şi aceasta pentru a arăta lumii că cei din fruntea statului român n-au cunoscut nimic din tot ce s-a întâmplat în puşcării.
Până la urmă, dându-şi seama că a fost prins într-o capcană fără scăpare, Ţurcanu a afirmat că tot ceea ce el a întreprins în cadrul penitenciarelor Piteşti, Gherla, Canal şi Târgu Ocna a fost făcut împotriva legionarilor şi în sprijinul regimului (al Partidului Comunist). Prin metodele aplicate (zicea el) a reuşit să furnizeze organelor anchetatoare o mulţime de date importante şi deosebit de utile ca: locuri unde sunt depozitate arme şi muniţii, ascunzişuri ale partizanilor, posesori de aur şi alte metale preţioase, legionari care-şi continuau activitatea, luptători contra colectivizării etc. etc.
În toată perioada reanchetării, Ţurcanu a scris o declaraţie de peste 2.000 de pagini. Unde o fi această declaraţie? La Serviciul Român de Informaţii s-au găsit doar 10 pagini“, se arată în memorialistica deţinuţilor politici.
Pe aceeaşi temă: