Haiducii din nordul Dobrogei, tovarăşi de legendă cu faimosul Terente
0Dobrogea l-a dat nu doar pe Terente din Carcaliu, cel mai faimos haiduc al românilor. Folclorul local pomeneşte numele unor alţi răzvrătiţi care băgaseră spaima în nordul regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră.
În anul 1870, ciobanul Gavrilă Coman era voinicul care le dădea fiori bogătanilor otomani de prin partea locului. La nunta unui paşă din Tulcea, aşezare care era reşedinţa (sangeacul) provinciei Dobrogea, mesenii se distrau luându-se la trântă, după obiceiul luptelor musulmane tătăreşti. Când ciobanul Gavrilă şi-a făcut apariţia la nuntă, a cerut să intre şi el în întrecere. „Harapul“ care pusese la pământ până atunci toţi adversarii a fost înfrânt, din câteva mişcări, de român.
Licinski era alt haiduc, din zona Babadag, de care oamenii povesteau cu nostalgie. Răpea cadânele şi le ducea cu el în pădurile în care îşi avea ascunzişul. Ţăranii îl iubeau pentru că Licinski le făcea întotdeauna parte din ce lua de la bogaţi. Într-o zi, după multe urmăriri, potera l-a încolţit, iar haiducul şi-a dat seama că nu mai are scăpare. A mugit ca un leu furios şi şi-a descărcat pistoalele în poteraşi. Atins de gloanţe, Licinski, haiducul Babadagului, s-a prăbuşit printre gorunii care-i fuseseră fraţi de cruce.
Într-unul dintre cele mai frumoase locuri din Dobrogea, în pădurea dintre Slava Cercheză şi Ciucurova, un izvor cu apă limpede şi rece poartă numele lui Vârlan, alt haiduc dobrogean. Vasile Vârlan era născut la Slava Rusă şi fusese un tânăr aşezat, argat la curtea hogii din Armutlia (Turda de astăzi, un sat de lângă Babadag). Pălmuit într-o zi pentru o greşeală, românul s-a revoltat şi a plecat în munţi, făcându-şi o ceată de vlăjgani cu care a în ceput să jefuiască bogaţii la drumul mare. Legenda vorbeşte despre deghizările lui Vârlan, care s-a îmbrăcat odată în femeie şi a pătruns în casa preotului din sat printr-un şiretlic, somându-l apoi să-i dea toţi banii de la saltea.
Totuşi, pe hogea Kasim (Haşim) Ömer care l-a pedepsit, haiducul nu s-a răzbunat niciodată. Când i-a ţinut calea, pe drumul dintre Cataloi şi Tulcea, Vârlan l-a asigurat că nimeni din ceata lui nu se va atinge de el vreodată. „Am fost vinovat atunci când m-ai lovit. Să stai fără grijă, nu am să-ţi fac nimic niciodată“, i-a spus haiducul care s-a făcut apoi nevăzut.
Vârlan a fost scos din ascunzătoare de cumnatul său, pădurar în Slava Cercheză. Dibuit de şeful de post din sat că îi duce merinde şi cele trebuincioase, pădurarul a fost forţat să îi ducă pe jandarmi spre locul de întâlnire cu haiducul, lângă izvorul cu apă limpede şi rece. Când şi-a dat seama că a fost păcălit, Vârlan a încercat să se apere, dar n-a mai apucat. Gloanţele jandarmilor l-au lovit în plin, iar haiducul a căzut la pământ însângerat. Amintirea lui a rămas neatinsă, însă, iar izvorul lui Vârlan este locul preferat de localnici pentru depănat poveşti în zilele de cutreierat pădurea.
Poveştile haiducilor dobrogeni se află strânse în cartea lui Cintian Bărbuleanu, profesor de fizică-chimie în Babadag, care a realizat „Monografia oraşului Babadag“ (Editura Charme-Scott, Bucureşti, 1998).
Scenă din „Aferim!“, filmul lui Radu Jude turnat în Dobrogea Foto Silviu Gheţie
Pe aceeaşi temă:
Cel mai faimos bandit al României s-a născut în Dobrogea. Terente şi legenda haiducului bălţilor
Legendă: Cum arată peştera lui Terente, locul în care „Regele Bălţilor“ se ascundea de poteră