FOTO La poarta lui Freddie Mercury. Cum arată casa unde legendarul muzician a trăit şi s-a stins din viaţă
0Un cartier rezidenţial din vestul Londrei, cu statut special, este de ani buni loc de pelerinaj pentru fanii de pretutindeni ai muzicii. Aici se află Garden Lodge, reşedinţa lui Freddie Mercury, legendarul solist al trupei Queen. Aici şi-a dat faimoasele şi scandaloasele petreceri, aici şi-a trăit retras de ochii lumii ultimii ani de viaţă, aici a încetat din viaţă la 24 noiembrie 1991, la o zi după ce anunţase că suferă de SIDA.
Cartierul unde Freddie Mercury şi-a cumpărat impunătoarea vilă se numeşte The Royal Borough of Kensington & Chelsea. Are statut regal, fiind sediul celor mai multe obiective administrative ale Londrei şi zona celor mai scumpe proprietăţi imobiliare din lume. Este totodată cel mai mic cartier de acest gen al Londrei şi al doilea cel mai mic cartier al Angliei. Pe strada Logan Place, secţiunea W8, la mijlocul şirului de case, dincolo de un zid înalt de cărămidă, este ascunsă reşedinţa lui Freddie Mercury.
GALERIE FOTO CU REŞEDINŢA LUI FREDDIE MERCURY
Este situat pe un colţ şi nu epatează faţă de celelalte case, unele la fel de luxoase, fiind mai degrabă austeră la exterior. Este construită în stil georgian, caracteristic regilor Angliei de la 1700-1800. Casa are farmecul ei, cu uşă rotunjită la balcon şi etaj care priveşte de-a lungul străzii.
Retrasă de la stradă, cu o curte luxuriantă de jur împrejur, vila din cărămidă cenuşie a lui Freddie n-ar fi în România o locuinţă pe care îmbogăţiţii tranziţiei ar râvni-o. Pentru excentricul star de la Queen a fost perfectă însă, pentru că avea destule camere (28 în total) pentru a găzdui, fiecare câte una, pisicile sale preaiubite, cărora le-a dedicat şi melodii.
Gardul proprietăţii Garden Lodge are straturi diferite de cărămidă. Se vede că întâi a avut 2 metri înălţime, apoi a fost înălţat şi supraînălţat. Acum, brâului de piatră pe care a fost aşezată cărămida maronie şi cea gălbuie i-a fost adăugat un gard protector din şipci orizontale de lemn şi bare verticale de fier cu împletitură de sârmă. Garnitură este sârma ghimpată, care împiedică orice dorinţă a curioşilor de a escalada zidul proprietăţii.
Zidul este scrijelit, sau vopsit, sau măzgălit cu markere - toate mesajele îi declară lui Freddie iubire eternă şi recunoştinţă pentru muzica genială. „Freddy, sei mitico“ (Freddie, eşti de legendă), scrie Gianfilippo din Italia. Un fan din Polonia transmite anonim: „Dziekuje za muzike, Freddie. I still love you“ (Mulţumesc pentru muzică, Freddie. Încă te iubesc). Pe un stâlp, Ricky a scris simplu: „Thank you, Freddie“.
„E curat acum gardul, l-a vopsit acum două zile“, explică Guy, un ghid de la LondonRockTour, o firmă înfiinţată în 1986 care plimbă turiştii pe la reşedinţele şi studiourile starurilor: Pink Floyd, Beatles, Queen, Roliing Stones etc. Are acum un microbuz de turişti americani, majoritatea vârstnici, care au vrut să vadă casa lui Freddie, fără să se dea jos din maşină.
Ghidul povesteşte românilor - care-l ascultă mai curioşi decât americanii - despre atitudinea ostilă a lui Mary Austin, fosta iubită şi cea mai bună prietenă a lui Freddie Mercury, căreia el i-a lăsat moştenire averea sa fabuloasă. Femeia este sătulă de atenţia infinită a fanilor care se caţără pe garduri, vor să arunce o privire înăuntru, lipesc afişe, aşază flori şi murdăresc întruna zidul vrând să lase sau să ia o amintire. Unii dorm la gardul lui Freddie, visând frumos că sunt prieteni cu starul pe care nu l-au găsit acasă ca să-i primească în locuinţa sa, la un pahar de şampanie. „Este o femeie rea. Alungă toţi fanii, îi goneşte“, spune ghidul, fără să-i pronunţe numele lui Mary.
În interviurile date, Mary Austin se plângea mereu de casa uriaşă pe care trebuie să îngrijească. Era prea mare şi întunecoasă pentru gustul ei, greu de întreţinut, iar liniştea îi era veşnic tulburată de fanii lui Freddie. Casa este practic obiectiv turistic al Londrei, fără să poată fi vizitată. Turiştii dau târcoale mereu în căutarea unui semn care să le amintească de idolul lor dispărut înainte de vreme, la doar 45 ani.
Gardul este vopsit periodic, pentru a şterge dovezile de iubire a fanilor şi pentru a face loc celor noi, care umplu iarăşi spaţiul liber. Două porţi (vopsite în diferite culori de-a lungul timpului - au fost verzi, apoi maro, acum sunt negre) sparg monotonia gardului. Pe cea din mijloc scrie numele reşedinţei - GARDEN LODGE. Pe cealaltă, care este situat aproape de colţul vecin, scria înainte STUDIO ENTRANCE; acum scrie DELIVERIES.
Forţate de valul de obsesie a fanilor, porţile au căpătat abţibilduri care interzic intrarea pentru că este „proprietate privată“. Fiecare are interfon la care fanii se pozează sunând sau doar apăsând pe clanţa porţii.
De jur împrejur sunt case mai înalte decât a lui Mercury. Te gândeşti ce noroc au locatarii care îşi puteau face semne de bineţe cu ilustrul lor vecin. Unele ferestre dau direct în curtea lui Freddie şi te miră lipsa de discreţie dintre proprietăţi. Filmul Bohemian Rhapsody a elucidat misterul: la o astfel de clădire locuia Mary Austin după ce s-a separat de Freddie, care nu-şi mai putea reprima homosexualitatea. De la geamurile învecinate, foştii iubiţi îşi făceau bezele seara, vorbind la telefon sau stingând şi aprinzând veioza, când se simţeau singuri - fiecare în lumea lui, aproape, dar diferită.
Stâlpii de electricitate sunt vopsiţi cu o substanţă specială anti căţărare - după cum avertizează un panou mic. Fiecare obiect din jur este făcut astfel încât să împiedice explorarea proprietăţii protejate. Duminica, mai ales, cartierul este deosebit de liniştit, cu o pace care inundă sufletele neliniştiţilor. Ferestrele casei lui Freddie sunt deschise, iar vântul flutură uşor perdelele albe şi draperiile grej.
Vecinii sunt obişnuiţi cu fanii care-şi fac de lucru petrecând ore în faţa casei. Le aruncă o privire scurtă de control, apoi se urcă în maşinile lor engleze demarând pe străzile principale cu case înalte şi înguste. La capătul străzii flamboaiantului Mercury este, ironie, o biserică, printre clădiri cu arhitectura specific britanică, cu mai multe intrări - cum vezi în filmele englezeşti.
După ce stai câteva ore de emoţii reculegându-te la poarta tăcută a lui Freddie Mercury, Londra pare mai zgomotoasă, mai caldă şi mai frumoasă.
Şi mai frumoasă, şi mai vibrantă.
Şi mai tristă.
Pe aceeaşi temă: