Constanța: VIDEO „Eu când vreau sa fluier, fluier“ - turnat la Topalu, premiat la Berlin
0Imagini în exclusivitate de la flimările peliculei „Eu când vreau să fluier, fluier“, în regia lui Florin Șerban. În 2009, Livada Grădina Ursului, din localitatea constănțeană Topalu, a fost transformată în penitenciar pentru filmul premiat în acest an la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.
„Linişte pe platou! Atenţie... Motor!“, spunea regizorul Florin Şerban într-o zi friguroasă de februarie, acum un an, chiar de Dragobete, în livada Grădina Ursului, locul unde a fost turnat primul său lung metraj.
A trecut un an de atunci, însă proprietarul livezii, Moise Sileanu, îşi aminteşte cu lux de amănunte cum echipele de producţie şi de filmare au venit şi au transformat locul într-un penitenciar plin cu deţinuţi şi gardieni. Cei de la garderobă, oameni de la machiaj, ingineri de sunet, cameramani, maşinişti, zeci de figuranţi, cascadori şi, nu în ultimul rând, actori au luat cu asalt vechea livadă.
Grădina lui Mitulescu
Întreg spaţiul a fost exploatat pentru scenele din filmul lui Florin Şerban. Încăperile folosite pentru filmările de interior sunt construcţii vechi, de pe vremea comuniştilor, în care obişnuiau să doarmă muncitorii. De ce la Topalu? Moise Sileanu spune că a fost un loc pe care producătorul filmului, renumitul regizor Cătălin Mitulescu, l-a ales cu mult timp în urmă. „I-a plăcut locaţia şi a zis că aici trebuie să toarne un film“, a mai adăugat administratorul livezii.
„Ştiam de la actorul Victor Mavrodineanu despre ferma de la Topalu, Grădina Ursului. Mergeam acolo cu el la pescuit, făceam focuri la marginea Dunării. Când l-am dus pe Florin Şerban să o vadă şi el, a fost dragoste la prima vedere. Cu modificările făcute de scenografa Ana Ioneci, a fost cadrul perfect pentru ce-am vrut noi să povestim“, spune Cătălin Mitulescu.
„N-am vrut o închisoare cu bare de metal, clişeul pe care îl regăsim în toate filmele cu închisoare. În filmul ăsta e vorba despre un penitenciar de minori. Arată altfel. Lucrurile nu sunt chiar atât de stricte. Băieţii ăştia sunt ţinuţi prizonieri şi puşi să muncească. Asta e pedeapsa lor. Şi-atunci o fermă era cea mai potrivită locaţie. Cel care ne-a fost cu adevărat un ajutor este Moise Sileanu, administratorul livezii, care a înţeles imediat de ce avem nevoie şi şi-a adaptat calităţile de administrator la cele de producător executiv“, a explicat producătorul.
CITIȚI MAI MULTE ÎN EDIȚIA DE DUMINICĂ A ZIARULUI