Constanța: Vasile Lupescu - medicul venit din Maglavit care face minuni

După mai mulţi ani în care a tratat suferinzii de plămâni, doctorul Vasile Lupescu s-a specializat în medicina ortopedică. A venit în anul VI de facultate în tabără la Costineşti şi a rămas fermecat de mare. „Din acel moment mi-am spus că mă voi stabili la Constanţa“, şi-a amintit cadrul medical.

Pentru că a terminat facultatea ca şef de promoţie, a avut posibilitatea să-şi aleagă locul de muncă şi şi-a luat repartiţia la Spitalul TBC din Mangalia, unde erau vacante două posturi de medici.

Şi-a desfăşurat activitatea la Spitalul de Tuberculoză din anul 1961 până în 2002. A parcurs toate etapele profesionale. A fost medic secundar, medic specialist, medic primar, doctor în ştiinţe medicale, directorul spitalului timp de zece ani (1970-1980) şi şeful secţiei TBC. În anul 2002 a susţinut examenul de conferenţiar la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa. În prezent, este conducător de doctorate şi se mândreşte cu cei 12 tineri doctoranzi pe care-i pregăteşte.

Între timp, a publicat peste 200 de lucrări de specialitate, la congrese şi conferinţe din ţară, dar şi de peste hotare şi a făcut parte din diferite comisii de sănătate ale Ministerului Sănătăţii. De asemenea, a participat la numeroase schimburi de experienţă, conferinţe şi stagii de pregătire în Franţa, Spania, Australia, America, Italia etc.

Medicina - marea dragoste

Medicul Vasile Lupescu spune că nu se vede făcând altceva pentru că dragostea lui pentru oameni nu cunoaşte limite. „Vreau să le fiu de ajutor persoanelor bolnave, iar profesia asta chiar îţi dă posibilitatea de a-ţi ajuta semenii în diferite situaţii“, a declarat medicul ortoped.

El povesteşte că mai mulţi membri din familia lui au suferit diferite afecţiuni, iar acest lucru l-a determinat să pătrundă mai adânc în tainele tămăduirii, alegând astfel Facultatea de Medicină. „Tatăl meu a murit la vârsta de 56 de ani de tuberculoză pulmonară“, îşi aminteşte cu tristeţe doctorul Lupescu. Problema este că pe vremea aceea nu exista tratament pentru anumite boli şi a fost nevoit să asiste neputincios la suferinţa lui.

După moartea tatălui, în 1952, el însuşi a fost diagnosticat cu o boală necruţătoare: tuberculoză osoasă. „Am suferit doi ani. Norocul meu a fost că localizarea a fost într-o zonă în care nu m-a lăsat cu sechele, ci doar cu o cicatrice“, a mai spus el.

Adoră florile

Aşa s-a hotărât în clasa a IX-a, împreună cu colegul său de bancă, să se facă medici. Pe parcurs, însă, amicul său s-a răzgândit şi a dat admitere la Facultatea de Fizică Atomică.

În afară de timpul pe care îl petrece în rândul bolnavilor, medicul este pasionat de sport. Îi place foarte mult înotul, dar şi ski-ul, tenisul de câmp, însă mai presus de orice îi plac florile şi grădinăritul. „Am o curte plină cu flori pe care le îngrijesc în fiecare zi şi de care sunt foarte mândru“, spune medicul.El spune că dacă ar putea, ar sta ore întregi în mijlocul naturii, printre flori.

Citiți mai multe în  !