Constanţa: Intelectuală la mila Statului

Loredana (11 ani) şi Ruxiţa (9 ani), cele două fete ale Mariei, au ajuns la centrul de plasament pentru că mama lor nu reuşeşte să-şi găsească un serviciu pentru a plăti chiria.

Absolventă a Facultăţii de Electrotehnică a Politehnicii Bucureşti, Marie Dragone (40 de ani) a venit din Galaţi, în urmă cu opt ani, în speranţa că va avea o viaţă mai bună alături de copii.

La mila unei familii

După moartea soţului, ea şi cele două fiice minore au rămas singure. „Am lucrat în învăţământ, apoi ca vânzătoare. După ce am terminat facultatea, nu am profesat niciodată în domeniu pentru că nu am avut ocazia“, povesteşte Marie Dragone.

Ajunsă la Constanţa, femeia a avut mai multe slujbe sezoniere. Ultimul loc de muncă a fost la un cazino din staţiunea Mamaia, unde a lucrat, timp de trei ani, ca femeie de serviciu până când a fost trimisă în şomaj.

„În toată această perioadă am locuit la domnii Şoldea, care au fost ca o familie pentru mine şi fete. De când am rămas fără loc de muncă, m-au găzduit fără să-mi ceară bani. Din păcate, nici ei nu au mai putut să ne ţină şi îi cred, pentru că am văzut câte eforturi au făcut“, mărturiseşte mama.

Gazdă pe datorie

Familia Şoldea i-a sugerat să apeleze la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. „Sunt disperată că nu am unde să mă duc. Aş lucra orice, numai să am un acoperiş deasupra capului şi o farfurie de mâncare pentru Ruxiţa şi Loredana“, adaugă femeia îndurerată.
Protecţia Copilului Constanţa i-a întins o mână de ajutor şi a găzduit-o timp de o săptămână pe Marie la Centrul de Plasament Antonio. După o scurtă perioadă de timp a trebuit să plece întrucât legea nu-i permite să stea acolo.

Fetiţele au rămas în centru până când mama îşi va găsi un loc de muncă şi va putea să întreţină un cămin. „Era disperată şi, în acelaşi timp, uşurată că are chiar şi un adăpost temporar. Fetele au rămas în grija noastră, iar mama a găsit un adăpost la o cunoştinţă, pe datorie“, a declarat Elena Cojocaru, şeful Centrului de Plasament Antonio. La scut timp, fetele au fost mutate la Centrul de Plasament Micul Rotterdam.

Micuţele merg la şcoală şi se roagă ca mama lor să-şi găsească un loc de muncă. „Mami ne iubeşte şi plânge când ne vede. Spune că vrea să ne ia acasă. Îi promitem că vom fi cuminţi şi ne rugăm să-şi găsească un loc de muncă“, spune fiica ei, Loredana. Zilnic, femeia merge la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă în speranţa că se eliberează un post şi pentru ea.