VIDEO De ce frica ar putea fi cel mai bun prieten al curajului. O prelegere la TEDx: „Dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, există doar am curaj şi mi-e teamă“

Veronica Soare, fondator al proiectului minuni.ro şi realizatoare a unei emisiuni la SmartFM, a vorbit la TEDxCluj despre un gând ce a prins rădăcini într-o noapte de iarnă, pe trenul ce o ducea de la Baia Mare la Bucureşti. Mai târziu realiza că acel gând curajos care se străduia să devină realitate îi va schimba total viaţa.

„Minuni pe Camino“ este numele proiectului gândit şi pus în practică de Veronica Soare, un om de bine care a făcut 910 kilometri în 40 de zile ca să ajute copii ce suferă de boli de inimă. Plecase cu ideea să culeagă poveşti pe Camino, drum făcut într-un an de sute de mii de pelerini, şi să le posteze online ca să sensibilizeze oamenii ca să doneze. Cei peste 900 de kilometri din drumul spre deja faimosul pelerinaj spre Santiago de Compostela fuseseră făcuţi cu gândul de a ajuta Asociaţia Inima Copiilor să strângă fonduri pentru cei mici.

Însă, „Minuni pe Camino“ a fost şi povestea vieţii ei, aşa cum le-a spus curioşilor veniţi să o asculte în februarie, anul acesta, la Cluj, pe scena TEDxCluj. „Mă alint că sunt un visător profesionist“, le spunea ea.

Povestea a început acum 4 ani cu o simplă poză. „O fotografie, poate banală, înfăţişează doi pelerini în lumina răsăritului, o fotografie care a schimbat ceva în mine“, mărturisea speakerul. O prietenă bună fusese în pelerinaj la Santiago de Compostela şi aşa îi apăruse ideea că şi ea ar putea face acest pelerinaj. „Camino“ e un drum cu zeci de kilometri parcurşi fie pe malul mării, fie prin păduri, pe drumuri de ţară, prin văi, munţi. „Acest drum e o esenţă de viaţă“, consideră Veronica. 

După cei patru ani de ezitări, temeri - „căci suntem experţi în a ne pune piedici“, zice ea - într-o noapte când călătorea cu trenul de la Baia Mare la Bucureşti ideea acelui pelerinaj devenea tot mai reală. I-a dat şi un nume proiectului ei - „Minune pe Camino“ şi un ţel - să ajute prin fiecare pas făcut copii ce suferă de boli de inimă:

„I-am făcut pe oameni părtaşi în călătoria mea îndemnându-i cu fiecare poveste să doneze pentru inima copiilor“.

La jumătate de an de atunci, pe 6 iunie pornea dintr-un sat francez spre Santiago de Compostela. Veronica mărturisea, la TEDxCluj, că îi era teamă, că se aştepta să fie foarte greu, dar nu chiar atât de greu pe cât a fost, că primii kilometri au fost cei mai dificili şi că acel ceva ce a determinat-o să nu renunţe au fost discuţiile cu ceilalţi pelerini, şi ei doborâţi de drum, efortul fizic şi propriile frici.

Înainte să pornească în acest drum, într-o dimineaţă ploioasă realizase un lucru: „fusesem învăţaţi că frica şi curajul sunt antonime, că ele nu se îmbrăţişează nicioadată numai că, într-o dimineaţă am avut o revelaţie: că frica e cel mai bun prieten al curajului!“.

A realizat că fiecare om pe care l-a întâlnit pe Camino este o poveste, pe care, ca să o pătrunzi, trebuie să ai răbdare şi să te opreşti şi să asculţi, dar şi că unora dintre pelerini cu care a călătorit le este teamă, dar asta nu-i opreşte din drum. 

Veronica şi-a încheiat prelegerea cu una din acele fotografii care fac cât o mie de cuvinte: un tânăr, sprijinit în cârje (iniţial a crezut că sunt cârjele ce-l ajută pe fiecare pelerin în drumul său), înainta spre acel loc unde fiecare pelerin lasă, simbolic, o viaţă ce semnifică lăsarea în urmă a greutăţilor, a trecutului. În acel loc sunt sute de pietre, iar sus e o cruce. Tot apropiindu-se ca să facă o poză, a realizat că acel tânăr se deplasa cu ajutorul cârjelor şi întrebându-i pe ceilalţi pelerini aflase că acela plecase din acelaşi sat ca şi ea, dar cu o lună şi ceva înainte.

Povestea aceluia a impresionat-o şi a făcut-o să zică: „Nu există nu pot. Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva nu există mi-e frică. Există doar: îmi doresc, am curaj şi mi-e teamă!“.

Mai puteţi citi:

Alpinist român: „Am fost atât de sus încât dacă ridicam mâna băteam cinciul cu Dumnezeu“