„Tudor, o poveste despre adopţie“ sau cum să scrii cărţi cu subiecte greu de abordat
0VeronicaI Iani lansează vineri, 9 martie, la Cluj, cartea ”Tudor, o poveste despre adopţie”. Constănţeanca a scris cărticica tocmai ca să-i ajute pe copii să înţeleagă ce înseamnă adopţia.
„Părinţii sunt reticenţi să vorbească cu copiii despre adopţie, amână momentul acesta. Cumva le e teamă“, spune Veronica Iani, autoarea cărţii „Tudor, o poveste despre adopţie“, lansată azi, 9 martie, la Cluj, la Biblioteca Judeţeană.
A gândit cartea ca un instrument pentru părinţi, chiar şi pentru un viitor frate sau o viitoare soră. Cărticica face parte din colecţia „Fiecare viaţă este un dar” alături de volume care explică pe înţelesul celor mici ce este sindromul Down şi sarcina. Cartea despre adopţie a avut lansări la Bucureşti, anul trecut, respectiv la Sibiu.
Lansarea acestei cărţi e o acţiune din cadrul evenimentului anual numit Marşul pentru viaţă care va avea loc pe 24 martie, de la ora 15.00, în Piaţa Unirii.
Veronica Iani le-a spus organizatorilor evenimentului că scrie cărţi cu subiecte greu de abordat pentru că „fiecare viaţă este un dar, iar lumea, şi în special copiii, au nevoie să afle acest lucru“.
„Un copil nenăscut sau născut înseamnă iubire. Un copil cu Sindrom Down are o supra-putere, pe care noi nu o avem: se numeşte iubire necondiţionată. Ştim ce mare dar este adopţia? Atât pentru copilul adoptat cât şi pentru familie. Adopţia înseamnă iubire. Totul se reduce la iubire. Iar ca să iubim este nevoie să cunoaştem“, adaugă autoarea.
Cărţile autoarei Veronica Iani pot fi găsite pe veronicastories.com.
Într-un interviu pentru „Adevărul“, acordat anul trecut, după lansarea cărţii despre sindromul Down la Cluj, Veronica mărturisea:
„Vorbesc prin cărţile mele despre valorile acestei vieţi: despre prietenie, onestitate, curaj, familie, asumare, sacrificiu, credinţă. Sunt valori fundamentale şi copiii au nevoie de ele pentru a se forma armonios. Iar toate aceste lucruri le îmbrac cu cât mai mult umor. Da, la el nu am renunţat, chiar dacă este vorba despre o poveste despre sindromul Down. Chiar şi culorile pe care le folosesc la ilustraţii sunt ca o explozie. Am încercat să desenez în pasteluri, dar nu am reuşit. Vreau ca totul să exprime bucuria vieţii“.
Mai puteţi citi: