Italienii nu l-au uitat pe Ceauşescu nici după trei decenii. Cu cine îl compară presa din Peninsulă pe fostul dictator comunist
0Nicolae Ceauşescu nu a fost uitat de presa din Italia, cu o zi înaintea împlinirii a 102 ani de la naşterea fostului preşedinte comunist.
Publicaţia Il Gazzettino analizează personalitatea complexă a dictatorului care a reuşit să inducă în eroare Occidentul, lăsând impresia că se delimitează de Moscova.
„La 26 ianuarie 1918, la Scorniceşti, într-un modest sat românesc, s-a născut Nicolae Ceauşescu” – scrie Il Gazzettino. „Ne amintim de el pentru că pentru o perioadă scurtă de timp a amăgit lumea că regimul comunist est-european era compatibil cu o politică externă independentă de URSS şi că ar fi putut evolua pe plan intern către un socialism reformator”, scriu italienii.
Autorii dezvoltă subiectul insistând pe felul în care Ceauşescu şi-a jucat cărţile în politica externă, reuşind să se apropie de Statele Unite şi de ţările occidentale, într-o perioadă în care Uniunea Sovietică reacţia violent la orice urmă de independenţă din partea „sateliştilor” săi. Concluzia este una singură: dictatorul a dat dovadă de multă abilitate şi a reuşit să-i înşele şi pe americani.
Cum a păcălit Occidentul
„Ceauşescu şi şi-a demonstrat imediat originalitatea, contestând teoria lui Brejnev asupra suveranităţii limitate (care atribuia Moscovei dreptul de a interveni împotriva oricărei forme de disidenţă din «ţările satelit») şi a limitat participarea ţării sale la manevrele militare ale Pactului de la Varşovia. Dar adevăratul moment de cotitură a venit în 1968, când a refuzat să intervină în represiunea revoltei de la Praga şi, într-adevăr, a criticat Kremlinul pentru invadareaCehoslovaciei. În cele din urmă, a stabilit relaţii bune cu Comunitatea Europeană şi chiar cu Israel. Era îndrăzneala unui «eretic» care l-a provocat pe «ursul rus».
A fost o alegere vicleană, care s-a concretizat cu vizita istorică a lui Richard Nixon la Bucureşti în august 1969. Niciun preşedinte american, nici măcar Kennedy la Berlin, nu a fost întâmpinat cu un asemenea entuziasm. America, afectată de protestele interne şi de războiul din Vietnam, aproape că s-a minunat de o asemenea popularitate într-o ţară formal ostilă, iar Ceauşescu a devenit un adevărat simbol, iar România a lăsat impresia unei prime evoluţii democratice a unui regim comunist. Erau însă speranţe zadarnice”, mai notează sursa citată.
Italienii l-au comparat cu alte personalităţi ale secolului trecut, Hitler, Mussolini, Stalin, Franco şi Tito. Remarcă şi că, dintre toţi aceşti dictatori sângeroşi, doar Ceauşescu şi Mussolini au sfârşit ucişi de propriul popor. „Hitler şi Stalin, care au ucis mult mai mulţi nevinovaţi decât el, n-au suferit umilinţele postume ale răzbunării populare. Hitler a murit pentru că aşa a hotărât, iar în urma sinuciderii sale au fost găsite doar câteva fragmente carbonizate. Stalin a murit de infarct şi a inspirat o mare teroare chiar şi după ce a murit, astfel încât urmaşii săi, precum Berija, voiau să se asigure în persoană, cu practici elementare, că tiranul era într-adevăr mort. Francisco Franco şi Iosif Tito, care nu fuseseră nici ei nişte conducători binevoitori, au murit foarte bătrâni în patul lor, chiar şi după ce au pierdut puterea. În schimb, Ceauşescu a împărtăşit soarta lui Mussolini, el a fost vânat, capturat şi ucis în timpul unei fugi nedemne”, observă autorul.
Citeşte şi