FOTO Cum se distrau clujenii când nu aveau mall-uri şi cluburi

Spectacolele de muzică populară, filmele de la cinematograful Republica, azi Florin Piersic, şi ieşirile la iarbă verde în pădurea Hoia (mai ales cele de 1 Mai), pădure pe care străinii au plasat-o în top 10 cele mai bântuite păduri din lume, erau în topul distracţiilor comuniste ale clujenilor.

Istoricii spun că cea mai mare distracţie a orăşenilor - majoritatea fiind veniţi de la sate – erau spectacolele de muzică populară de la Casa de Cultură a Studenţilor.

„Să nu uităm că, în anii 50-60, cea mai mare parte a orăşenilor erau muncitori şi erau veniţi de la sate. Când îi ascultau pe Dumitru Fărcaş,Veta Biriş, Nicolae Sabău sau pe Nicolae Furdui Iancu uitau de comunism şi de Ceauşescu, se simţeau liberi“, este de părere istoricul clujean Vasile Lechinţan.

El mai spune că până în anii 70 nu era fals cultul pentru popor, iar muncitorul era respectat. În anii 70 şi 80 acest cult a devenit unul de formă şi a fost umbrit de cultul pentru „tovarăşii“ Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Filme bune, rele şi sovietice

Clujenii mergeau la filme la cinematograful Republica, actualul „Florin Piersic“, din Piaţa Mihai Viteazu. Se uitau la pelicule americane, englezeşti şi indiene cu Raj Kapoor. „În acea vreme circula un banc despre filme. Se spunea că filmele sunt de trei feluri: bune, rele şi sovietice“, spune Lechinţan.

De 1 Mai, după paradele oficiale se ieşea la verde în pădurea Hoia, pe care străinii au inclus-o în top 10 cele mai bântuite păduri din lume.

1.200 lei, un salariu mediu. Se ieşea în fiecare weekend în oraş

Vasile Lechinţan mai afirmă că un salariu mediu era în jur de 1.200 de lei, bani din care clujenii îşi permiteau să iasă în oraş la fiecare sfârşit de săptămână. Unii, mai avuţi, mergeau la ski sau la pescuit la kilometri distanţă.

„Era o lume tihnită care a dispărut complet. Presa era ieftină. Un ziar costa 50 de bani. Îţi permiteai să-ţi cumperi zilnic ziarul“, susţine istoricul clujean.

În oraş se mai mergea la cofetării precum celebra Carpaţi de pe strada Universităţii, cofetărie-devenită unul dintre simbolurile Clujului. Iar când nu se ieşea în oraş, oamenii socializau la petreceri organizate între prieteni, acasă. Se asculta muzică la patefon, magnetofon, pick-up, se discutau problemele de peste săptămână şi se spuneau bancuri despre „iubiţii Conducători“.