Interviu EXCLUSIV FOTO Ioan Ursuţ, principalul suspect în jaful din Gutâi: "De data asta nu sunt vinovat. Ne vedem afară"
0INTERVIU. Principalul suspect în jaful din Pasul Gutâi, Ioan Ursuţ, a vorbit despre viaţa sa în cele 9 luni de când se află după gratii. Băimăreanul care a evadat de patru ori din închisori din Vest îşi petrece zilele studiind dosarul său, despre care spune că este un abuz. Întrebat dacă va încerca să evadeze, el a spus: „Vorbim afară".
VEZI AICI MAI MULTE POZE CU IOAN URSUŢ
În spatele a câteva uşi bine ferecate, după ce se trece de control, reporterii „Adevărului de Seară" sunt invitaţi în sala de vizită a Penitenciarului Gherla. Mai întâi, apar mascaţii, pe urmă, un gardian. După câteva minute, este adus şi Ioan Ursuţ. Cel care a fost supranumit „Regele evadărilor" şi „cel mai temut infractor din Suedia" şi-a petrecut aproape 20 de ani din viaţă prin închisori de maximă siguranţă din Europa, reuşind totuşi să scape de patru ori de după gratii. Presupusul autor al jafului din Pasul Gutâi, Maramureş, care a avut loc în data de 15 septembrie 2009, a venit la interviu jovial şi optimist. Pentru prima oară după ce a fost arestat, la începutul acestui an, Ursuţ a acceptat să stea de vorbă cu presa. Ursuţ este arestat preventiv de 9 luni în aşteptarea unui verdict în procesul care se judecă la Tribunalul din Baia Mare.
Reporter: Până acum, aţi refuzat orice contact cu presa. Ce v-a determinat să acceptaţi tocmai acum acest interviu?
Ioan Ursuţ: Sunt în faza de judecată. Dacă în trecut am fost acuzat, închis şi, de multe ori, vinovat pentru fapte condamnabile, de data aceasta doresc să-mi susţin nevinovăţia! Este absurd ca, în baza unor indicii care nu sunt sub nicio formă incriminatorii sau, cel puţin, nu mă incriminează pe mine, să fiu privat de libertate de atâtea luni. Da, am acceptat să vorbesc pentru „Adevărul", pentru că tocmai asta încerc să dezvălui: adevărul.
Rep.: Cum e viaţa în puşcăriile din România?
I.U.: Sunt închis de nouă luni. Este suportabil. Oricum, nu se compară condiţiile de care m-am „bucurat" în arestul IGPR din Bucureşti cu cele de aici, de la Gherla. În Bucureşti, am fost ţinut prin beciuri, nu am avut atâta „libertate" cât am aici.
Rep.: V-aţi gândit să încercaţi să evadaţi şi de data asta?
I.U.: De data asta, nu sunt vinovat. Dacă, să presupunem, deşi totuşi mă gândesc că justiţia nu poate fi chiar atât de oarbă în România, voi fi condamnat, vom vorbi „afară" (zâmbeşte).
Rep.: Descrieţi o zi din viaţa dumneavoastră, după gratii.
I.U.: Aici, toată lumea se comportă civilizat cu mine. Stau cu trei colegi în cameră, avem televizor, chiar şi trei ore de plimbare. Sora mea vine săptămânal să-mi aducă mâncare, nu am motive să mă plâng. În rest, studiez dosarul meu. Am să devin expert şi în Drept, în cele din urmă.
Rep.: Vă susţineţi nevinovăţia, cu privire la jaful din Pasul Gutâi de anul trecut. Care sunt argumentele dumneavoastră?
I.U.: Sunt nevinovat. Va arăt argumentele, cu rugămintea ca acestea să nu fie făcute publice decât după data de 2 noiembrie, când are loc o nouă înfăţişare la Tribunalul din Baia Mare şi când vor fi audiaţi şi martorii. Oricum, am ajuns după gratii în urma gestionării unor probe care nici pe departe nu mă incriminează. Într-un mod absurd, dacă privim din toate unghiurile, îndrăznesc să afirm că mai degrabă mă disculpă.
Rep.: Unde vă aflaţi în momentul comiterii jafului?
I.U.: Nu ştiu precis. Ori eram la ţară, la unchiul meu, ori împreună cu mama mea. Cu certitudine pot să spun că nu eram în Pasul Gutâi. Sper ca în data de 2 noiembrie să se facă lumină. Iar întregul dosar accept să fie făcut public imediat după audierile martorilor.
Rep.: Regretaţi că v-aţi întors în România?
I.U.: În niciun caz. În general, nu regret nimic din ce am făcut, cu bune şi cu rele. Este viaţa mea, greu de spus în câteva minute. Poate, după ce ies de aici, mă veţi ajuta să scriu o carte.
Rep.: Ce mai face Massimo Loddo (italianul acuzat că ar fi fost complicele lui Ursuţ - n.r.)?
I.U.: Este şi el încarcerat la Gherla. Asupra lui au fost făcute presiuni mari cât am fost ţinuţi în arestul IGPR din Bucureşti. Nu o dată a fost trezit în celulă dimineaţa pe la 3 şi i s-a spus să-şi facă bagajele că va fi mutat. Îl mutau în celula de alături. S-a exercitat o presiune psihică imenasă asupra lui, pentru a „stoarce" de la el un cât de mic indiciu care ar fi putut să conducă spre mine. I s-a promis chiar eliberarea, la schimb cu informaţii incriminatorii despre mine. Ba, mai mult, am fost purtaţi cu duba prin Bucureşti, pentru a se înregistra discuţiile noastre. Pe traducătoarea din italiană (Mariana Chepeneag Cernea, n.r.) a acestor convorbiri interceptate o voi da oricum în judecată. A tradus incorect, noroc că există suportul în original.
Rep.: Ce urmează?
I.U.: Să fiu eliberat. Să se demonstreze că de data asta nu am fost vinovat. Să dezvăluiţi tot ce v-am dat astăzi, în data de 2 noiembrie. Să o iau de la zero. Să fiu lăsat să-mi văd de treabă - şi spun asta fără tot felul de înţelesuri. Mulţumesc că m-aţi ascultat!
Jaf de 1 milion de euro
În data de 15 septembrie 2009, în Pasul Gutâi, o maşină de valori a fost oprită de bărbaţi înarmaţi, îmbrăcaţi asemenea forţelor speciale ale poliţiei. După ce i-au imobilizat pe agenţii din autovehicul şi au dus maşina într-o pădure, atacatorii au dispărut cu suma de 4.000.000 de lei (aproape 1.000.000 de euro). Băimăreanul Ioan Ursuţ este principalul suspect în acest caz. El este acuzat de tâlhărie cu consecinţe deosebit de grave şi riscă până la 25 de ani de închisoare.
Citiţi în „Adevărul" de ce îi plac lui Ioan Ursuţ mai mult închisorile din România decât cele din Italia şi Suedia.