Cum au ajuns Maria, Ion şi Gheo personaje de bancuri. De ce nu poate prinde un ardelean un melc
0Bancurile alături de poveşti şi jocuri sunt moduri prin care socializăm. Sociologul clujean Ioan Hossu spune că bancul e echivalentul verbal al caricaturii şi că prin bancuri facem haz de necaz.
„Bancul e forma prin care spunem poveşti hazlii despre noi, indiferent de zona geografică unde suntem. Povestea, jocul şi bancul ne ajută să socializăm. Mai rău e când nu facem bancuri“, spune Ioan Hossu, sociolog clujean.
„Bancul e unul dintre puţinele lucruri de care putem râde. Bancurile sunt construcţii verbale care perpetuează anumite categorisiri populare, prejudecăţi. Sunt un produs popular gustat mai demult. Cine se supără la bancurile cu ardeleni – hai să zicem că - nu a înţeles ideea unui banc“, afirmă Hossu.
În opinia sa, bancul e echivalentul verbal al caricaturii şi că din bancurile cu ardeleni reiese şi felul lor de a fi diferit de restul conaţionalilor lor: sunt conservatori, foarte raţionali - stau mult şi se gândesc până scot vorbele pe gură, motiv pentru care şi-au atras porecla de înceţi în gândire.
„Şi englezii şi scoţienii au multe bancuri despre ei. Străinii nu pot gusta bancurile noastre pentru că nu le înţeleg din cauză că nu ne ştiu firea noastră“, adaugă acesta.
Bancurile cu ardeleni se petrec aproape toate în lumea satului, unde timpul curge altfel. Personajele sunt tot din rural – Ion, Gheorghe, Măria - la fel şi subiectul - glume cu ţuică, oi, lucruri de făcut prin gospodărie. Iar faptul că acţiunea în aproape toate bancurile - exceptând cele în care apare trenul - arată rezistenţa la nou a ardelenilor, conservatorismul.
Mai jos aveţi câteva bancuri cu ardeleni:
bancuri de pe eugenkarban.de:
*** Cum latră câinii în Ardeal?
R: No, hau...
*** Gheorghe pleacă la cosit. Spre seară este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine:
- Ce-i, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
- De foame.
- De foame? Da' lelea Marie nu ţi-o pus de mâncare?
- Bă mi-o pus piţa şi slană, da' mi-am fost uitat brişca acasă.
*** Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
- Biletele la control, vă rog!
- Mă, Gheorghe, noi avem belet?
- No.
- N-avem belet, domn controlor.
- Bani de amendă aveţi?
- Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
- No.
- N-avem bani, domn controlor.
- Vă bateţi joc de mine? Bilet nu aveţi, baru nu aveţi. Atunci, ce dracu' aveţi?
- Ce-avem, mă Gheorghe?
- Avem abonament.
*** No, amu cică stătea badea Gheorghe şi badea Vasile la soare, după o zi de muncă. Şi badea Gheorghe citea la gazeta. Citeşte el ce citeşte, când vede acolo cuvântul "torpilă".
Stă şi se gândeşte el cam ce-o fi aia şi, după vreo juma' de oră de scărpinat în cap, întreabă:
- Bă Vasile, ce e bă aia "torpilă"?
- Bă, torpila e aia de trage bampoarele unu în altu.
După alte lungi momente de cugetare (şi scărpinat în cap), Gheorghe întreabă:
- Păi bă, când iese torpila din bamporu, nu intră bă apa? Nu se duce la fund?
Urmează alte momente de suspans, după care Vasile:
- Nu, că e vorba de prinţipiul hidrodinamic!
- Principiul hidrodinamic?! Da ce e bă ăsta?
- No, stai să-ţi explic:
Oi fost la Murăş?
- Am fost.
- Şi o fost Murăşul rece?
- O fost.
- Şi ţi-o venit să te beşi?
- Mi-o venit!
- Şi ţi-o intrat Murăşu-n cur?
- Nu mă!
- No păi vezi, ăsta-i principiul hidrodinamic.
*** O femeie stă la ocazie în Apahida. Opreşte o maşină. Femeia:
- Bade, sui pe mine pân' la Cluj?
Şoferul:
- Sui, sui, dar cine mai mână motorul?
*** Într-un compartiment de tren, un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de palincă, slănină, piţa, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, trăgând din când în când şi din palincă... Olteanului i se face de o duşcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ardelean:
- Mă cheamă Radu!
- Apăi, no, dacă te cheamă, du-te...
bancuri de pe bancuri.topfun.ro:
*** Doi ardeleni în Gara de Nord:
- Mai Ghio, cât face ţugu' pân' la Cluj?
- Păi cam 12 ore, mă.
- Mult, mă. Şi ce facem noi 12 ore, mă?
- Păi stăm de vorbă, ce să facem.
- Şi ce vorbim mă, noi, 12 ore?
- Păi, ştiu eu? Spunem ghicitori.
Pleacă trenul:
- Mai Ghio, zi şi tu o ghicitoare!
- Păi,... ce-i mic, negru şi rău?
Gara Ploieşti:
- Mai Ghio, da' are blană?
- Are, mă! Gara Braşov:
- Mai Ghio, da' are patru picioare?
- Are, mă! Gara Sighişoara:
- Mai Ghio, da' are zgardă?
- Are, mă!
Gara Teiuş:
- Mai Ghio, da' latră?
- Latră, mă!
Gara Apahida:
- Mai Ghio, n-o fi cânele?
- Ba cânele e! Da' tu eşti cam prost. Ce ţi-a trebuit atât să ghiceşti?
- Bă eu ştiam de la Bucureşti, da' dacă-ţi spuneam atunci ce mai discutam noi atâta drum?
*** Ion era pe câmp şi trăgea la coasă. Vine Gheorghe din sat, strigă:
-Hai, Ioane acasă că a murit soacra-tă!!!!
Ion muncea în continuare.
-Hai mă, că a murit soacra-tă, strigă Gheorghe, după ce se mai apropie!!!
Ion, nimic...Ajunge Gheorghe lângă Ion şi-l întreabă::
-Mă, tu nu auzi când te strig? Hai acasă că a murit soacră-ta.
Ion răspunde:
-Întâi munca şi apoi plăcerea...
*** Merge un reporter la un ardelean şi vede două turme de oi pe două dealuri şi îl întreabă pe bade:
- Bade, da' care oi dau lapte mai bun?
-D'apoi alea albe.
- Şi alea negre?
- D'apoi ş-alea.
- Bine bade, da' care oi au blana mai bună?
- D'apoi alea albe.
- Şi alea negre?
- D'apoi ş-alea.
- Bine bade, da' care oi au carnea mai sănătoasă?
- D'apoi alea albe.
- Ş-alea negre?
- D'apoi ş-alea.
La un moment dat, reporterul nervos îl întreabă pe bade:
- Da' bine bade, da' care îi diferenţa dintre oi?
- D'apoi, alea albea is a mele.
- Şi alea negre?
- Ş-salea.
*** Gheorghe, Ion şi Vasile stau pe prispă.
La un moment dat, Ion zice:
-Io cred că mâine plouă!!
După o oră, Gheorghe spune şi el:
-Io cred că nu!
După încă o oră, Vasile, revoltat, se ridică şi zice:
-Dacă voi aveţi chef de ceartă, io mă duc acasă!
**** Se face concurs de prins melci la care participă un oltean, un moldovean şi un ardelean. La sfârşitul concursului, olteanu are o plasă plină, moldoveanu jumate, iar ardeleanu, niciunul.
Juriul îl întreabă:
-Măi, Ghiţă, cum de n-ai prins tu niciun melc?
-Poi, io am văzut mulţi melci, da' când sa pun mâna pe unu, melcu' ţişti ... în tufiş!
*** Olteanu:
-Ce mănânci acolo, bre'? Ardeleanu:
-Un măr.
Olteanu:
-Şi aşa de mici sunt la voi merele? La noi, uite...aşa de mari sunt.
După cinci minute. Olteanu:
-Ce mănânci acolo, bre'?
Ardeleanu:
-O pară.
Olteanu:
-Şi, la voi, aşa de mici sunt perele? La noi uite...asa de mari sunt. Ardeleanu îşi dă seama că e luat peste picior, da' tace şi nu zice nimic.
La un moment dat, ardeleanu mănâncă o roşie, la care olteanu ' întreabă:
-Ce mănânci acolo, bre'?
Ardeleanu (enervat):
-O coacază, f*tu-ţi sorele tau!
*** - Ioane, vaca ta fumează?
- No, daţ cum să fumeze vaca?
- Atunci, mă, ţi-o luat foc grajdul...
Mai puteţi citi:
Orice regiune a ţării îşi are obiceiurile, tradiţiile şi oamenii ei, pe seama cărora s-au încetăţenit tot felul de teorii. Rivalii din celelalte regiuni îi consideră pe moldoveni leneşi, beţivi, săraci şi dornici să ajungă cât mai sus în ierarhia socială, dar nu trebuie uitat că această regiune a dat istoriei şi culturii române personalităţi de primă mână, dacă ar fi să-i pomenim doar pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ştefan cel Mare sau Nicolae Iorga.
La fel ca şi zvonurile, bancurile şi glumele despre olteni fac parte dintr-un aşa numit imaginar informaţional, sunt de părere specialiştii. Inventivitatea nu are limite, iar românii au idei preconcepute faţă de conaţionalii lor proveniţi din alte regiuni.
Oraşul Caracal se numără printre puţinele localităţi căreia îi sunt dedicate bancuri. Există rubrici speciale cu bancuri doar cu şi despre caracaleni şi oraşul lor. În cele ce urmează vă invităm să vă descreţiţi frunţile cu cele mai reuşite bancuri despre fosta capitală a judeţului Romanaţi şi locuitorii săi.