VIDEO Cum a reuşit Ştefan Mihăilescu Brăila să facă un rol magistral în „Secretul lui Bachus“. Multe din replici, scrise cu dedicaţie pentru marele actor
0Talentat actor de comedie, cu o mimică deosebită, extrem de exigent, Ştefan Mihăilescu-Brăila a interpretat de-a lungul carierei roluri memorabile pe scena teatrului şi în filme, însă Bachus, un gestionar de depozit de băuturi, rămâne rolul vieţii sale.
Realizat de Geo Saizescu, cu o distribuţie care îi reuneşte pe Ştefan Mihăilescu Brăila, Sebastian Papaiani, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Secretul lui Bachus are la bază celebrul caz al lui Ştefănescu, gestionarul unui depozit de băuturi, condamnat la moarte şi executat la Jilava, în decembrie 1981, pentru măsluirea băuturilor.
Scenariul poartă semnătura lui Titus Popovici şi a fost respins iniţial în urma intervenţiilor unor tovarăşi din Comitetul Central al PCR, iar ulterior a fost ciuntit de cerberii cenzurii. Conform TVR, acest lucru s-a întâmplat pentru că filmul aducea pe marile ecrane mărirea şi decaderea unui personaj care ieşea din tiparele „educative” comuniste, „Nea Puiu Bumbescu”, zis Bachus, interpretat magistral de regretatul actor Ştefan Mihăilescu-Brăila. Deşi personajul principal al filmului a fost rebotezat cu nume de zeu, românii l-au recunoscut imediat în gestionarul de magazin viclean, descurcăreţ şi „pilos” , cu halat şi cravată, pe Ştefănescu cel adevărat, condamnat la moarte pentru pagubele pricinuite statului.
Povestea, în esenţă una simplă, nu avea cum să nu conţină tuşa propagandistică. Victor, un ziarist incisiv (Emil Hossu) descoperă o serie de nereguli într-o întreprindere agricolă de stat. Investigaţiile lui vor scoate la iveală escrocheriile comise de către gestionarul unui depozit de vinuri, poreclit Bachus. Ambiţios, dorind să intre în lumea bună , nădăjduind că ziaristul Mirea poate fi o partidă bună pentru fiica sa, Bachus organizează o logodnă ”piramidală”, cu invitaţi care demască o lume ”dezgustătoare” şi ”ireală” pentru epoca comunistă, în care astfel de ”exemplare umane” nu aveau ce căuta. Deznodământul nu poate fi decât acela că Bachus va fi pedepsit de braţul lung al justiţiei. Regizorul Geo Saizescu povestea că multe dintre replicile filmului au fost scrise cu dedicaţie de către scenarist pentru Bachus, rol care i-a fost destinat lui Ştefan Mihăilescu-Brăila. De altfel, aceasta a fost penultima apariţie pe marele ecran a lui Brăila şi totodată rolul vieţii pentru artistul care debutase în 1958, în pelicula „Alo?... Aţi greşit numărul!“. Lungmetrajele semnate de regretatul regizor Geo Saizescu, printre care „Astă seară dansăm în familie”, „Păcală” , „Secretul lui Bachus” şi ”Secretul lui Nemesis”,, sunt considerate antologice în istoria filmului românesc de comedie.
E greu să rezişti publicului
Într-un interviu din decembrie 1960, reluat de ziarulmetropolis.ro, la 22 noiembrie 2013, Ştefan Mihăilescu-Brăila spunea: "E greu să rezişti publicului. Spui o poantă şi aplauzele te îndeamnă să născoceşti alte zece. La începutul carierei îmi plăcea să improvizez, în comedii mă dedam la multe clovnerii. A venit însă o vreme când, fie datorită observaţiei unui coleg, fie celei a unui regizor, fie a unui spectator, am avut revelaţia inutilităţii împovărării rolului. Aceasta s-a întâmplat, cred, în timpul spectacolului cu 'Mielul turbat' ".
Copil din flori
Actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila s-a născut la 3 februarie 1925, la Brăila, în urma unei relaţii pe care mama sa, infirmieră, a avut-o cu un medic din oraş. A absolvit cursurile primare în 1936, apoi, în 1940, Liceul Industrial din Brăila. Încă din această perioadă dovedeşte un mare talent, iar în 1944 intră în mişcarea artistică de amatori. Din cauza lipsurilor materiale este nevoit să muncească de la vârsta de 16 ani, fiind pe rând hamal, salahor, funcţionar.
În 1947 a absolvit Conservatorul de muzică şi artă dramatică ''George Cavadia'' din Brăila, apoi, din 1949, se angajează la Teatrul ''Maria Filotti'' din acelaşi oraş, unde mai exista un actor care se numea Ştefan Mihăilescu. Pentru nu a fi confundaţi, în această perioadă şi-a adăugat şi numele de familie al bunicii sale - ''Brăila'', Ştefan Mihăilescu-Brăila devenind numele de scenă sub care a devenit celebru în teatru şi cinematografie.
Din 1949 până în 1954 a jucat la Teatrul ''Maria Filotti" din Brăila în spectacole precum ''O scrisoare pierdută'' de I. L. Caragiale, ''Burghezul gentilom'' de Moliere, ''Bădăranii'' de Carlo Goldoni, ''Nunta lui Krecinski'' de Suhovo Kobalin, ''Ultima oră'' de Mihail Sebastian, "La Ilie bun şi vesel" de Ion Damian.
În 1956 s-a transferat la Teatrul din Baia Mare, unde a rămas doar un an şi unde a jucat, între altele, în piesa ''Take, Ianke şi Cadâr''.
Din 1957 s-a remarcat printr-o prestigioasă activitate teatrală desfăşurată la Teatrul Giuleşti (azi Odeon) din Bucureşti. A devenit cunoscut publicului pentru roluri în piese precum: ''Baia'' de Maiakovski, ''...escu'' de Tudor Muşatescu, ''Aceşti îngeri trişti'', ''Descăpăţânarea'', ''Milionarul sărac'', ''Puntilla şi sluga sa Matti'', ''Hotel Zodia Gemenilor'', ''Freddy'' de Robert Thomas, ''Pădurea împietrită'' de Robert Emmet Sherwood, ''Ordinatorul'' de Paul Everac, ''Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită'' ş.a. La Teatrul Naţional din Bucureşti a jucat în ''Regele moare'' de Eugen Ionesco.
A debutat în 1958 în cinematografie
În cinematografie a debutat în 1958, în filmul ''Alo? Aţi greşit numărul!'' (regia Andrei Călăraşu), după care au urmat roluri în filmele ''Când primăvara e fierbinte'', ''Portretul unui necunoscut'' (1960) şi ''Darclée'' (1961). Rolurile din filmele de pe marele ecran sau cele de televiziune îl consacră ca pe un excepţional actor de comedie, deşi apariţiile sale sunt, cu câteva excepţii, în registru secund. A colaborat cu regizori ca Victor Iliu (''Comoara din Vadul Vechi'', 1964), Paul Călinescu (''Titanic-Vals'', 1964), Radu Gabrea (''Urmărirea'', serial TV, 1971; ''Dicolo de nisipuri'', 1973), Sergiu Nicolaescu (''Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte'',1971; ''Cu mâinile curate'', 1972; ''Un comisar acuză'', 1974; ''Accident'', 1976; ''Nea Mărin miliardar'', 1978), Gheorghe Naghi (''Vremea zăpezilor'', 1966; ''Cine va deschide uşa?'', 1967; ''Alarmă în Deltă'', 1975; ''Elixirul tinereţii'', 1975; ''Fiul munţilor'', 1980), Geo Saizescu (''Astă seară dansăm în familie'', 1972; ''Eu, tu şi Ovidiu'', 1977; ''Secretul lui Bachus'', 1984 - premiul ACIN pentru interpretare) etc.
A mai jucat, între altele, în filmele ''A fost prietenul meu'' (1961), ''Omul de lângă tine'' (1961), ''Porto-Franco'' (1961), ''Răscoala'' (1965), ''Zile de vară'' (1968), ''Asediul'' (1970), ''Proprietarii'' (1973), ''Tatăl risipitor'' (1973), ''Păcală'' (1974), ''Mastodontul'' (1975), ''Gloria nu cântă'' (1976), ''Misterul lui Herodot'' (1976), ''Ciocolată cu alune'' (1978), ''Septembrie'' (1978), ''Mihail, cîine de circ'' (1979), ''Destine romantice'' (1981), ''Buletin de Bucureşti'' (1983), ''Sosesc păsările călătoare (1984).
În 1964 a fost distins cu titlul de Artist Emerit, iar în 1967 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ''pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice''.
Ştefan Mihăilescu-Brăila a fost căsătorit cu Georgeta Rahtopol şi au avut împreună un fiu, Florin. Marele actor a murit la 19 septembrie 1996, la Bucureşti.