Sexul pe bani acum un secol. Cum înnebuneau bărbaţii Mimi Moft, Marie Studenta şi Napoleon, cele mai dorite „fetiţe dulci“
0Stilate, elegante şi şcolite în străinătate, prostituatele din Bucureştiul interbelic luau minţile bărbaţilor. Deosebit de frumoase, femeile din linia întâi care ofereau plăceri pe bani aveau trecere în cele mai înalte cercuri ale societăţii, în special, în lumea politică.
Ca să pară mai interesante “fetiţele dulci” prestau sub diverse pseudonime sugestive: Mimi Moft, Marie Studenta, Napoleon, Foamea Neagră şi Lina Magazia. Banii pe care îi câştigau le permiteau adevărate excentricităţi pentru acele vremuri: să locuiască în cel mai scump hotel al Capitalei, să facă shopping la Paris şi chiar să pună pe picioare propriile afaceri curate.
Cea mai fidelă radiografie a epocii în care plăcerea era vândută la orice colţ de stradă a realizat-o Constantin Beldie în lucrarea “Memorii. Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950)-Editura Albatros, Bucureşti-2000 ”, lucru pe care îl şi mărturiseşte de altfel:
“În Bucureştiul de odinioară, "oraşul cu o sută de oraşe", atât de drag prietenului Tudor Arghezi, pentru dulceaţa vieţii şi pitorescul promiscuităţilor, scriitorul aci de faţă a putut privi într-o lungă, prea lungă jumătate de veac, la desfăşurarea unor prefaceri epocale, legate toate de scurgerea neliniştită şi implacabilă a vremilor...".
Pe la începutul anului 1900 şi mai ales în perioada interbelică, scrie Beldie, prostituţia devenise un lucru obişnuit. În anul 1927, de exemplu, în România, era aproximativ 12.000 de femei care vindeau plăceri. Astfel, aflăm din aceeaşi lucrare care erau fetele cu cea mai mare căutare printre domnii bogaţi şi amatori de pasiuni devastatoare.
„Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi târându-şi picioarele adipoase ca de elefant, Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr. Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei Pokliewski-Koziel, Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie".
Deosebit de frumoasă, notează autorul, Mimi a fost căsătorită, la un moment dat, cu un diplomat rus. Bătrân deja, omul a avut bunul simţ să moară la timpul cuvenit şi să lase în urma lui o moştenire îndeajuns de consistentă încât „Mimişor“ să nu mai fie obligată să „facă piaţa“ decât din propria ei plăcere”.
Alte candidate la buzunarele cu bani
Pe lista celorlalte candidate la buzunarele doldora cu bani ale bărbaţilor căsătoriţi mai era şi Napoleon, o celebritate a acelor vremuri. Constantin Beldie scrie că tânăra era de o frumuseţe răpitoare, şi sub nicio formă aşa cum şi-ar închipui unii, vreun travestit.
„Napoleon era o roşcată superbă, şcolită prin străinătate, stilată şi deosebit de elegantă. Avea o fiică pe care o creştea singură. Era foarte căutată, avea „clienţi“ din lumea bună iar „afacerile“ îi mergeau atât de bine încât îşi permitea să-şi cazeze copila, cu tot cu guvernantă, în blocul Carlton, unul dintre cele mai luxoase imobile din Bucureştiul acelor vremuri, cel care s-a prăbuşit la cutremurul din noiembrie 1940”.
Multe amintiri, descrise fără ocolişuri
Bucureştean prin naştere (1887-1954), Constantin Beldie a surprins în memoriile sale întreaga varietate de intimităţi uitate ale societăţii mondene din Bucureştii de odinioară.
Bucureştii începutului de veac XX, „înca nemecanizat şi, de aceea, mai umanizat“ păstra „vestigii ale timpului vechi“ de la cucoanele „cu rochii împedicate şi pălării cloche“ la „ultimii spoitori în şalvari arnăuţeşti, tăbărâţi cu tot tribul în cap cu bulibaşa cel mătăhălos, pletos şi bărbos, pe maidane“. Obiceiurile bucureşteanului se rezumau la câteva elemente definitorii: „haimanalîc, pezevenglîc şi curvasalîc“. Sunt multe amintiri descrise fără ocolişuri, de la „bestia pedagogică“, profesorul care „ne învăţa aritmetică raţională bătându-ne cu capul de tablă“, la „vardistul cel blajin, ocrotitorul femeilor cu rele nărăvuri“.
Vă recomandăm şi:
Prostituatele din vechiul târg al Focşaniului aduceau venituri Primăriei