Povestea Zarazei, cea mai dorită prostituată de lux. Cine a ucis-o pe femeia cu ochi verzi care a înnebunit bărbaţii

O poveste nebună de amor dintre o curtezană de lux a Bucureştiului de altădată  şi lăutarul Cristian Vasile a devenit celebră în România. Idila, înfiripată în localul “Vulpea Roşie” de pe Lipscani, unde lumea bună a Capitalei venea să petreacă până în zori, l-a inspirat şi pe Mircea Cărtărescu să-i scrie legenda în cartea „De ce iubim femeile“.

La cârciumă, Zaraza nu avea cum să treacă neobservată, graţie frumuseţii sale rapitoare. Se spune că înnebunea bărbaţii doar privindu-i. Fiică a unui boier grec şi a unei ţigănci pe nume Didina, Zaraza era descrisă ca având un farmec şi un exotism ieşite din comun: buze senzuale şi părul lung şi negru dat din belşug cu ulei de nucă. Mereu plină de viaţă, tânăra făcea furori prin localurile de altădată, alături de cei mai bogaţi şi celebri bărbaţi. Ea obişnuia să poarte o rochie verde-praz, cercei lungi şi mari şi pantofi împodobiţi cu strasuri. Era o apariţie care tăia răsuflarea bărbaţilor şi stârnea invidia femeilor.

Plăceri vândute la colţ de stradă

Cea mai fidelă radiografie a epocii în care plăcerea era vândută la orice colţ de stradă a realizat-o Constantin Beldie în lucrarea “Memorii. Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950)-Editura Albatros, Bucureşti-2000 ”, lucru pe care îl şi mărturiseşte de altfel: “În Bucureştiul de odinioară, «oraşul cu o sută de oraşe», atât de drag prietenului Tudor Arghezi, pentru dulceaţa vieţii şi pitorescul promiscuităţilor, scriitorul aci de faţă a putut privi într-o lungă, prea lungă jumătate de veac, la desfăşurarea unor prefaceri epocale, legate toate de scurgerea neliniştită şi implacabilă a vremilor...". Pe la începutul anului 1900 şi mai ales în perioada interbelică, scrie Beldie, prostituţia devenise un lucru obişnuit. În anul 1927, de exemplu, în România, era aproximativ 12.000 de femei care vindeau plăceri.

Amor nebun cu lăutarul Cristian Vasile

Povestea Zarazei este una tristă. În 1944, Zaraza îşi întâlneşte marea iubire, pe Cristian Vasile, un cântăreţ celebru al acelor vremuri, alături de Titi Botez, Jean Moscopol şi Zavaidoc. Acesta din urmă, avea să lupte pentru Zaraza, neconsolându-se că-i oferă pasiuni mistuitoare colegului său. Legenda spune că Zaraza, o prostituată cu faimă nemaivăzută, şi Cristian Vasile au trăit o poveste nebună de dragoste până când Zavaidoc a intrat în “scenă”.

Gelos, acesta şi-a ameninţat rivalul cu moartea, însă a renunţat şi se pare că a pus la cale un alt plan diabolic: a tocmit pe cineva s-o ucidă pe ţigăncuşa cu ochi verzi. Într-o seară a lui octombrie 1946, când iese să cumpere tabac pentru logodnicul ei, fata este ucisă de Borilă, un ţigan tocmit de Zavaidoc.

A mâncat cenuşa cu linguriţa

Trupul ei a fost găsit chiar a doua zi după crimă, iar Cristian Vasile a înnebunit de durere. Nu şi-a putut reveni, iar legenda spune că el a furat din crematoriu urna cu cenuşa marii lui iubiri, după care a mâncat-o linguriţă cu linguriţă. “A fost omorâtă de un ţigan gelos, pe malul Dâmboviţei, în timp ce mergea să cumpere tutun. Cristian Vasile a fost devastat. Pentru că o iubea atât de mult, se zice că, după ce a fost incinerată, lăutarul ar fi furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi ar mâncat-o cu linguriţa”, a explicat pentru www.historia.ro, istoricul Dan Falcan.

A încercat să se sinucidă

Alţii susţin însă că povestea Zarazei este pură ficţiune construită pe seama unei melodii de tango intepretată de Cristian Vasile şi compusă de fapt de un argentinian în 1929. Povestea mai spune că Vasile a încercat apoi să se sinucidă cu terebentină, însă a scăpat cu viaţă. Corzile vocale i-au fost afectate şi nu a mai cântat niciodată, a murit la Sibiu în 1974.