Povestea fabuloasă a regelui muzicii lăutăreşti. Cum a murit falit şi în chinuri groaznice Zavaidoc, unul dintre milionarii Bucureştiului interbelic
0Supranumit regele muzicii lăutăreşti din perioada interbelică, talentatul Zavaidoc a cucerit inimile fanilor şi peste hotare, nu doar în România Viaţa sa palpitantă, sfârşită dramatic, în chinuri groaznice, în 1945, poate fi subiect de film.
Zavaidoc a cunoscut din plin suferinţa: a rămas orfan de tată în adolescenţă, şi-a pierdut unul dintre cei trei copii, casa i-a fost bombardată, sora a sfârşit cumplit, iar el şi-a dat sufletul după ce a orbit.
Pe Zavaidoc, se “băteau” cârciumarii din Bucureşti pentru a-l angaja să le distreze clienţii, iar femeile suspinau neconsolate doar când îi auzeau numele. Născut la Piteşti pe 8 martie 1896, pe numele adevarat Marin Teodorescu, Zavaidoc a fost fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu şi al Constandinei. Existenţa sa, marcată de tragedii, nu a fost un ostacol în cariera fabuloasă.
Difuzat în străinătate
Conform biografiei artistului, cântecele sale au fost primle difuzate în străinătate. Se întâmpla în 1937, la Expoziţia Universală de la Paris. Atunci a însoţit delegaţia României şi a fost remarcat de francezi, devenind astfel primul cântăreţ român difuzat în Occident. Atunci I s-a deschis un drum care i-a adus nu numai celebritate, ci şi mulţi bani. Este invitat să cânte şi în Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Rusia, Ucraina şi Ungaria. Foarte puţini ştiu că Zavaidoc s-a aflat, în 1919, alături de trupele române care au ocupat Budapesta.
Dramele care i-au fdistrus sănătatea
Existenţa artistului a fost umbrită încă din copilărie de drame. Şi-a pierdut tatăl în adolescenţă, pe care îl însoţea la nunţi şi hore şi pentru a continua tradiţia familiei, Zavaidoc împreună cu fraţii săi (Vasile şi Zoe) a plecat la Bucureşti, unde a înfiinţat taraful Fratii Zavaidoc.
În timpul Primului Război Mondial, Zavaidoc se înrolează voluntar în armată, împreună cu fratele sau.
După razboi, cântă la diverse restaurante şi grădini de vară din Capitală, iar vocea inconfundabilă, de tenor, îl face din ce în ce mai apreciat.
“Aşa au început cântările în diverse localuri din Bucureşti, Piteşti, Timişoara şi din alte oraşe ale ţării, dar este invitat şi peste graniţe: în Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Rusia, Ucraina şi Ungaria.
Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc”, notează bestmusic.
Şlagăre
Discurile sale, de la casele Columbia, His Master’s Voice, Odeon si Cristal – ce cuprind şlagăre precum De când m-a aflat mulţimea, Dragostea e ca o râie, Foaie verde spic de grâu, Mărie şi Mărioară, Pe deal, pe la Cornăţel– i-au adus milioane de lei.
Avea contracte de sute de mii de lei. Restaurantele bucurestene se bat pe el (şi concurenţa era dură: Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, Mia Braia ori Petre Alexandru) pentru a cânta clienţilor.
S-a însurat la 43 de ani
Zavaidoc s-a căsătorit la 43 de ani, cu Constanţa, o femeie mai tânăra cu 15 ani decât el. Aceasta i-a dăruit doă fete şi un băiat, una dintre fetiţe decedând la doar două luni. Bombardamentele din 1944 îl prind pe Zavaidoc în Capitală, iar aviaţia îi face una cu pămţntul casa din vecinatătea Gării de Nord.
Sora sa, Zoe moare în bombardament, lăsând cinci copii în urmă. Îndurerat, Zavaidoc se refugiază la Caracal.
23 august 1944 îl găseşte ca solist la restaurantul Viscol din Vişoi (Câmpulung-Muscel). De la Câmpulung ajunge la Turnu Măgurele, unde, la 26 noiembrie, i se naşte al treilea copil, Niculina. În condiţii precare, întreaga familiei locuia în gazdă la o rudă, ruinat, cu grija nepoatelor pe cap, zavaidoc se îmbolnăveşte.
La 31 decembrie 1944 este internat la Spitalul bucureştean Filantropia. Orbeşte din cauza tensiunii arteriale mari şi mai trăieşte în chinuri două săptămâni, până la 13 ianuarie 1945.
Vă recomandăm şi: