Hristos a Înviat! Creştinii au luat Lumină, când se aprinde lumânarea de Paşte

Comemorarea Învierii rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii. În noaptea Învierii, la Călăraşi, mii de credincioşi vin să ia lumină. De altfel, lumânarea pe care o aprindem de Înviere are puteri miraculoase.

„Lumânarea pe care o aprindem de Paşti, la slujba Învierii, trebuie s-o aducem acasă aprinsă, apoi s-o păstrăm în casă şi s-o reaprindem doar în anumite momente importante din viaţa noastră, în anul respectiv. Credincioşii duc în casă lumânarea de Paşte, ca un simbol al biruinţei asupra răului şi întunericului, amintind, în acelaşi timp, şi de biruinţa vieţii asupra morţii”, explică părintele Paul Tudorache de la biserica “Sf.Cuvioasă Parascheva” din Călăraşi. Lumina adusă în casă în noaptea Învierii are puterea să alunge paguba şi energiile negative din căminul nostru.

Crucea făcătoare de minuni

De Paşte, credincioşii merg cu mic, cu mare la biserică: în oraş, la sate ori la mănăstirile din zonă.

Mănăstirea Libertatea şi Schitul Crucea de Leac din inima Bărăganului au  devenit locuri de pelerinaj în aceste zile încărcate de semnificaţii religioase. În fiecare an, Libertatea, situată în inima câmpului, la 5 kilometri de satul Coslogeni, devine neîncăpătoare pentru credincioşi. Lăcaşul de cult este recunoscut drept perla Bărăganului, după ce mai bine de 20 de ani biserica de aici a fost părăsită şi au păscut oile în ea. La Schitul Crucea de Leac, oamenii vin să ia lumină de Înviere şi să se roage la crucea făcătoare de  minuni.

Schitul Coslogeni se află pe DN 3B Călăraşi-Feteşti, la kilometrul 14. Numele mănăstirii vine de la o veche cruce din piatră numită Crucea de Leac. Cu timpul, s-a zvonit că e făcătoare de minuni. Chiar în inscripţia ei se spune că este o cruce „sfântă şi de viaţă făcătoare“.

Un copil mut a început să vorbească

Din 1738, de pe vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, crucea se află la intrarea în satul Coslogeni din comuna Dichiseni. Legenda spune că aceasta se afla într-un car şi urma să ajungă la Feteşti. Pe câmp însă, carul a cedat, iar crucea nu a mai putut fi urnită din loc nici măcar cu cinci perechi de boi. De două secole şi jumătate, credincioşii n-au încetat să vină să se roage în acest loc, când au aflat că un copil mut, care păzea o turmă de oi, a început să vorbească, după ce s-a atins de cruce.

Mai mult decât atât, oamenii spun că aceasta a crescut, s-a înălţat şi doar cei care vin aici cu credinţă au parte de tămăduire. Nici până astăzi preoţii nu au reuşit să desluşească decât jumătate din mesajul scris, în slavona veche, pe Sfânta Cruce. Aşa s-a aflat că a fost ridicată de domnitorul Mavrocordat, în cinstea cuvioasei Parascheva.

Sărbătorit încă din epoca apostolică

Cea mai veche şi mai strălucită sărbătoare a creştinătăţii este Învierea Domnului, numită şi sărbătoareade Paşte, adică ziua în care noi „prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului“, pe Hristos, „Paştele nostru“, Care „S-a jertfit pentru noi“ (I Corinteni 5, 7-8).  Scrierile teologice menţionează că, împreună cu duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică.

În conştiinţa Bisericii noastre, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a praznicelor, după cum precizează şi Sfântul Ioan Damaschin: „Această aleasă şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor este şi sărbătoare a sărbătorilor“ (Cântarea a 8-a din Canonul Paştilor).