Gen. Vladimir Constantinescu, omagiat la muzeu în cadrul proiectului Centenarul Marii Uniri
0În cadrul Proiectului “Mari Personalităţi Călăraşene” - parte a Programului “Centenarul Marii Uniri”, Muzeul Dunării de Jos deschide miniexpoziţia "Personalitatea lunii iunie - General Vladimir Constantinescu".
Cei interesaţi pot consulta pe tot parcursul lunii iunie, parte din bibliografia publicată de-a lungul timpului, cu referinţă la marele călărăşean, informaţii care se găsesc la sediul instituţiei din str. Progresului, 4.
Vladimir Constantinescu s-a născut la 10 iunie 1895, la Călăraşi, fiul lui Hristea Constantinescu, căpitan, şi al Eufrosinei. A absolvit şcoala primară la Călăraşi, continuându-şi studiile în domeniul militar la Bucureşti.
Studii militare :
Şcoala militară de ofiţeri de cavalerie (1914-1916).
Şcoala Specială de Cavalerie de la Saumur - Franţa (1919-1920).
Şcoala superioară de Război (1928-1930).
Grade militare : sublocotenent în 1916 ; locotenent – 1917 ; căpitan –
1921 ; maior – 1929 ; locotenent-colonel 1936 ; colonel – 1940 ; general de brigadă – 1945. A fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946 şi în rezervă la 9 august 1947.
Funcţii : comandant al Şcolii Militare de Cavalerie (22 iunie 1941 – 1
iulie 1942, 1 octombrie 1942, 1 decembrie 1943) ; Regimentul 8 Roşiori (1 iulie – 1 octombrie 1942) ; şef de stat major la Comandamentul trupelor moto-mecanizate (1 decembrie 1943 – 15 iulie 1944) ; comandant al Diviziei 1 cavalerie (16 iulie – 20 octombrie 1944) ; la dispoziţia Ministerului de Război (20 octombrie – 15 decembrie 1944) ; comandant secund al Diviziei 8 cavalerie (15 decembrie 1944 – 12 mai 1945).
Decoraţii : ordinele « Mihai Viteazul », clasa a III-a (1943) şi « Crucea de Fier » germană, clasa a II-a, (1942).
A condus Detaşamentul « Vifor » în timpul ofensivei din Caucaz până la Novorosiisk. S-a distins în fruntea Diviziei 1 cavalerie în acţiunile militare din Podişul Transilvan, pe Târnave şi pe Mureş. După terminarea războiului, în perioada 30 octombrie 1948 – 11 iulie 1950, a fost închis la Aiud şi în colonia de muncă Poarta albă pentru deţinere ilegală de arme. S-a stins din viaţă în 1965, la Bucureşti.