FOTO Lux exagerat, în contrast cu sărăcia de la sate. Cum făceau moda femeile din Bărăganul interbelic
0Deşi trăiau în locuinţe încălzite cu paie şi coceni, găteau la maşini de tablă sau la pirostrii în cotloane de pământ, sătenii din Bărăganul interbelic afişau un lux exagerat. Grija pentru frumos, pentru haine scumpe venea în contradicţie cu nivelul de trai din acea vreme.
Bancherul Ioan C. Mihăilescu face câteva observaţii în lucrarea sa “Monografia economică a judeţului Ialomiţa 1933 -1938” privind aspectul vestimentar al omului de rând care trăia la ţară. Îmbrăcămintea era împărţită în trei categorii: pentru muncă la câmp, pentru zilele de sărbătoare şi pentru iarnă. De departe, cele mai cochete era femeile nemăritate. Pentru a atrage cât mai mulţi pretendeţi, fetele tinere se găteau în zi de sărbătoare cu rochii de mătase în culori vii, ciorapi de mătase şi pantofi de piele. “Se observă o tendinţă spre lux exagerat şi foarte nepotrivit cu mijloacele materiale ale sătenilor. Femeile poartă vara rochii de stambă, iar iarna din molton sau barchet, cumpărat de la oraşe, iar în picioare papuci. Iarna, femeile şi fetele mai înstărite poartă şoşoni”.
Stil vestimentar pentru bărbaţi
Pentru bărbaţi era mai simplu. Nu aveau nevoie de haine sofisticate. În timpul verii se îmbrăcau uşor, purtând prin sate cămăşi de bumbac, pantaloni de doc şi opinci, iar pe cap pălării de postav. Ioan C. Mihăilescu, fin observator al epocii în care a trăit, notează şi că “la muncile câmpului, sătenii poartă izmene în loc de pantaloni, însă toţi au în acest caz în faţă o pistelcă(şorţ) ţesută în casă din lână”.
În zilele de sărbătoarea, bărbaţii puneau pe ei hainele bune: din postav negru, pe cap aveau pălării, iar în picioare ghete. Iernile aspre din Bărăgan, cu crivăţul care bate neîncetat, îi obligau să poarte haine groase, călduroase şi de bună calitate. “Ei sunt îmbrăcaţi cu haine de dimie ţesute în casă, cojoace, bocanci sau opinci şi căciuli din piele de miel”, se menţionează în monografia bancherului Mihăilescu, ce redă fidel viaţa din Bărăganul interbelic.
Haine de-a gata, luate din târg
Spre deosebite de bărbaţi, femeile, cochete dintotdeauna, în special cele nemăritate alegeau să poarte iarna haine gata făcute. Le cumpărau din târg. Şi aici, cele măritate aveau un anumit port faţă de cele aflate în căutarea “jumătăţii”:“Femeile tinere poartă haine din stofă de lână, cumpărate de la târg.
Cele mai în etate sunt îmbrăcate cu haine scurte(taior), iar pe cap şi se spate au broboadă de lână. Fetele şi femeile mai înstărite poartă şoşoni”.
Locuinţe încălzite cu paie, mâncare la cotlon
În contrast cu luxul pe care îl afişau în acea perioadă, locuinţele sătenilor din Bărăgan erau modeste, uneori chiar sărăcăcioase. De unde se poate trage concluzia că preferau să investească în haine decât să-şi asigure un minimum de confort în gospodărie. Iată ce notează Mihăilescu în analiza sa:” Locuinţele din sate sunt încălzite cu paie şi coceni, care sunt introduce prin tindă în sobele româneşti, construite din cărămizi.
Mâncarea este gătită pe maşină de tablă sau pe sobe mici de zid, special, încălzite cu lemne de salcie sau cu vreascuri. Vara, pe câmp, mâncarea este fiartă pe pirostrii sau în cotloane de pământ şi încălzite cu tezec(un amestec de bălegar şi paie, preset şi pus la uscat cu o zi înainte de a fi folosit).” La acea dată, lemnul de salcâm era scump şi era utilizat mai mult, de cei care îşi permiteau să-l cumpere, la construit.
Aprovizionarea, doar pentru cei avuţi
Pentru că preţurile erau mari, foarte puţini oameni de la sate îşi permiteau luxul de a-şi face aprovizionarea. Mihăilescu spune că în 1937, în urma analizei făcute în Bărăgan a constatat că “preţurile diverselor articole industriale de primă necessitate pentru ţărănime sunt prea scumpe în comparaţie cu puterea de cumpărare. De aceea, locuitorii satelor se abţin de la satisfacerea completă a nevoilor lor. Preţurile de la sate ale acestor articole sunt următoarele: petrol-2.50-3 lei, sare-1.50-3.50 lei, tutun pachet 20 gr, calitatea III-a-6 lei, bumbac-700-800 lei, săpun de rufe-22-24 lei, opinci-100-120 lei, pălării bărbăteşti-180 lei, sape-100 lei, lopeţi-80 lei, coase-70-80 lei, plug Rudsack-2.900 lei, grape de fier cu 2 câmpuri-4.000-5.000 lei, rariţe-1.200 lei, prăşitoare-2.200 lei. După calculele realizate de economiştii vremii se arată că “schimbul produselor agricole contra produselor industrial este întotdeauna în paguba agricultorului, care, de obicei dă echivalentul a circa 10 ore de muncă agricolă contra unei singure ore de muncă industrială”.
Peste 300.000 de locuitori
La 31 decembrie 1937, populaţia judeţului Ialomiţă număra 341.673 de locuitori, dintre care 18.300 la Călăraşi, 9.768 la Feteşti, 6.157 la Slobozia şi Urziceni, 3.300. Restul de 300.000 locuiau la sate.
Vă recomandăm şi:
FOTO Cum făceau speculanţii legea în Bărăganul interbelic
FOTO Cum se făceau producţii-record în Bărăganul anilor 30. La câmp munceau zilieri de peste Prut
FOTO Cum a făcut ciuma prăpăd în Bărăganul Primului Război Mondial