De ce se tem oamenii de Ana-Foca. 1 iulie, ziua în care spiritele rele se răzbună şi pârjolesc tot ce întâlnesc în cale
0Iulie, cea mai călduroasă lună a anului, şi-a câştigat pe bună dreptate denumirea de „Cuptor“, deoarece acum arşita este la putere şi pârjoleşte tot ce întâlneşte în cale. Ţăranul român, om cu frică de Dumnezeu, păstrează din moşi-strămoşi tradiţii pentru a se păzi de foc.
Superstiţiile satului românesc vorbesc despre cea de-a şaptea lună a anului ca fiind cea mai periculoasă. Deşi nu apar sărbătoriţi în calendarul creştin ortodox, credinţa populară cinsteşte cu sfinţenie divinităţile lunii iulie.
Cele patru săptămâni din componenţa lunii se numesc:„Săptămâna secerişului“, dedicată muncii la câmp, din zori şi până-n seară,” Săptămâna Panteliilor”, aprigele surori ale lui Ilie,” Săptămâna lui Sântilie” şi” Săptămâna Verii”. Luna iulie este de departe dominată de triada formată din: Sfântul Ilie, Ilie Pălie şi Foca.
Conform specialiştilor în Enografie şi Folclor, Ana-foca este sărbătorită la 1 iulie. Credinţele populare spun că Ana-foca este aducătoare de arşiţe, care pârjolesc şi usucă recolte, în special, viţa-de-vie. Ca să scape de acest bluestem, gospodarul care nu vrea să i se usuce via nu trebuie să lucreze în această zi.
Aceasta zi este periculoasă şi în ceea ce priveşte trăsnetul, dar şi focul şi se ţine pentru a fi ferit tot anul de dauna prin foc sau prin roadere de şoareci prin casă. Se spune că, dacă o respecţi, ”Ana-Foca”, aşa cum mai este cunoscută această zi, te păzeşte de foc tot anul. Iar de nu, te arde când ţi-e lumea mai dragă.
Reprezentări mitice
În ziua de 23 iulie, zi în care biserica creştin-ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Foca, în calendarul popular românesc aflăm două reprezentări mitice ale panteonului românesc, Foca şi Opârlia. În „Obiceiuri populare de peste an”, Ion Ghinoiu spune că Foca pedepseşte cu foc, arşiţă solară şi grindină pe oamenii care nu-i respectă cum se cuvine ziua de celebrare.
Sfântul mucenic Foca a trăit în vremea împăratului Diocleţian, când era respectat şi ca patron al corăbierilor, a devenit la români, prin simpla schimbare de sens a numelui, o zeitate năprasnică, aducătoare de mari primejdii, în primul rând de incendii.
Prin unele sate din Moldova, ne spune Tudor Pamfile în „ Sărbătorile la români”, se crede că mai înainte Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin cu sfinţenie şi păgânii, cum bunăoară ar fi turcii. El este rău de foc, căci arde casele şi toate ale omului, lăsându-l sărac, lipit pământului. Ilie Pălie, un alt personaj mitic în calendarul popular, ar fi fost vizitiu la trăsură cerească a lui Sântilie, aducător de foc şi arşiţă. În unele tradiţii, Ilie Pălie produce foc în care suflă Foca şi-l împrăştie.
Vă recomandăm şi: