Cum purtăm o conversaţie civilizată. Capcane de evitat pentru a nu enerva interlocutorul, de ce este interzis să ridicăm tonul sau să ţipăm

Conversaţia este un schimb viu de păreri între două fiinţe care se respecta şi se stimează reciproc. Să întrebi tot timpul pe vecinul de masă secretul reuşitei sale în afaceri înseamnă să te porţi ca un egoist, nu ca un interlocutor, notează Aurelia Marinescu în Codul bunelor maniere astăzi.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei care reţin din conversaţie numai ce-i interesează şi nu scapă prilejul de a-i obliga pe cei din jur să le facă mici servicii. De exemplu, auzind că pleci în străinătate, îndrăzneţul nu va ezita să te roage imediat să-i aduci un medicament sau o piesă de maşină, precizând că acolo costă o nimica toată.

Iată câteva reguli ferme, care trebuie respectate pentru a purta o conversaţie civilizată:

Să nu agresăm sau să ne enervăm interlocutorii prin prea puternica noastră personalitate, bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi înşine. 

Să nu ridicam tonul, să nu ţipăm.

Să nu transformăm viaţa socială într-un dialog pentru surzi. Se pare că este un blestem al secolului în care trăim. Eugen Ionescu a sesizat şi a transcris această "necomunicare" în "Cântăreaţa cheală" plecând de la un manual de învăţare a limbii engleze, dar cred că putea să plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultăm interlocutorul, dar ne gândim la ale noastre. De aici dramele însingurării, stresul şi tristeţea fiecăruia dintre noi.  Să învăţăm să-l ascultăm pe celalalt.

Un întreg capitol al lucrării este rezervat conversaţiei, dar şi discuţiilor mai puţin agreabile. Autoarea ne învată ca într-o discuţie să ne ferim să tragem concluzii de o banalitate înfiorătoare, ca: "Ah, femeile…" sau "Ah, bărbaţii, toţi sunt la fel…".  Devenim ridicoli. Generalizările de felul acesta denotă sărăcie spirituală. Este evident că o conversaţie nu poate fi susţinută prin expresii laconice: "Da", "Nu". La fel, o replică prost înţeleasă nu te autorizează să lansezi un "Ce?", în loc de "Poftim?". În asemenea situaţii poţi da mai multă amploare întrebării spunând: „Cum se numea oraşul despre care vorbeaţi?”.

Cartea cu cel mai mare succes

Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional. În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu(licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.