Cum a apărut expresia „a tăia frunză la câini” - semnificaţia ascunsă şi legătura cu salcia şi cu păstorii din bălţile Dunării
0Expresiile frazeologice au un farmec aparte, fiind apreciate şi gustate de vorbitori, graţie valorilor semantice şi stilistice inedite pe care le comportă. Ieşită din mediul păstoresc, expresia “ a tăia frunză la câini” a făcut carieră în vocabularul românului.
Deşi aparent este de domeniul absurdului, expresia care înseamnă a face un lucru nepotrivit, lipsit de sens, a pierde vremea, a luat naştere în rândul păstorilor transhumanţi care chiar tăiau frunză, prin bălţile Dunării, pentru capre şi oi. Deci, în realitate are un corespondent perfect.
Obicei întâlnit şi în Ardeal, metoda suplimenta sau chiar suplinea stocurile de fân pentru iarnă. Pentru aceasta se sădeau sălcii ale căror ramuri se tăiau spre sfârşitul verii. A tăia frunză la câini era deci exprimarea ironiei faţă de cei cu mai puţine animale, adică mai săraci. Măcar un câine tot aveau, aceştia, ca toţi ciobanii, aşa că gura lumii îi taxa sugerând efectuarea operaţiunii de tăiere a ramurilor în beneficiul câinelui.
“Sărăcia de el se ţine ca praful după câine. Umblă pe drumuri tăind câinilor frunză”, scria şi Anton Pann în “Povestea vorbii”. La Marin Preda, în “Moromeţii” pe de altă parte, are rolul de a scurta şirul întrebările puse de dragul conversaţiei “ – Şi ce faci tu, Niculae, acolo la raion?!…- Ce să fac….tai şi eu frunză la câini! – Ce vorbă ai şi tu, zise Stela lui Jugravu. Îi e drag omului să te asculte”. “În aceeaşi notă, a întreprinderii unui lucru inutil, se foloseşte şi „a duce câinii la apă”, notează Stelian Dumistrăcel în “Dicţionarul de expresii româneşti”.
Vă recomandăm şi:
24 dintre cele mai amuzante expresii româneşti, pe înţelesul străinilor