Ce trebuie să facă Oana Zăvoranu pentru sufletul mamei sale. Rânduieli creştine obligatorii după înmormântare
0Ca să aibă conştiinţa împăcată şi să cinstească aşa cum se cuvine memoria mamei sale, Oana Zăvoranu trebuie să ţină cont de câteva recomandări pe care le face Biserica. Rânduielile creştineşti care se fac după înhumare au rostul de a spăla păcatele celui decedat, dar şi de a-i uşura drumul către veşnicie.
Totodată, cel care se îngrijeşte de sufletul răposatului şi face acte de milostenie prin pomeni va fi, la rândul său, mântuit.
Deşi nu sunt nişte obligaţii, preoţii spun că parastasele care se fac începând cu ziua înmormântării sunt respectate de toţi bunii creştini.
„ Biserica nu impune acest lucru, însă nu există persoană care să se abată de la aceste reguli. Chiar dacă situaţia materială nu permite acest lucru, vorbim aici de familiile foarte sărace, nu există să nu se pună masa în memoria celui adormit. Fie că sar vecinii sau autorităţile locale, parastasul se săvârşeşte”, explică părintele Eugen Ramon Ilie, protoiereul Călăraşiului.
Preotul mai spune că rugăciunea şi milostenia pentru cei morţi au rolul de a le uşura păcatele, prin rugăciunile şi faptele noastre de milă creştină.
“Nu considerăm că este o greşeală mare sau o păgubire pentru cei răposaţi, nici dacă sorocul se face dupa trecerea datei respective, cîci importante sunt rugăciunea şi milostenia care se fac pentru cei răposaţi, şi mai puţin data exactă. Mai grav este dacă nu ne rugăm deloc pentru ei, din nepăsare, neştiinţă, ignoranţă sau necredinţă. Însă pentru împăcarea conştiinţei noastre, este bine să săvârşim pomenirea înainte de împlinirea sorocului”, scrie crestinortodox.ro.
Biserica ne învaţă că viaţa omului nu se sfârşeşte o data cu moartea trupului. De aceea, creştinii nu-şi uită morţii după înmormântare, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor, spun preoţii.
Iată care sunt soroacele de pomenire în Biserica Ortodoxă pe care trebuie să le respecte un bun creştin după decesul unei rude:
-La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a treia zi.
-La 9 zile după moarte, "ca răposatul sa se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a muri pe cruce, a promis tîlharului raiul, pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri".
-La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, care a avut loc la 40 de zile după Învierea sa din morţi, "pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer".
-La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi.
-La un an, după exemplul creştinilor din vechime, care anual prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa vesnica, de dincolo.
-În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
“Ca să nu se greşească în privinţa pregătirilor, cel mai indicat este să se discute cu un preot deoarece trebuie stabilite, de comun acord, data şi ora săvârşirii pomenirii. De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi, îndeosebi, sâmbăta”, spune părintele Ramon.
Vă recomandăm şi: