VIDEO Tensiune printre legumicultorii din Buzău, supăraţi că sunt forţaţi să scadă preţul roşiilor, din cauza importurilor masive
0Legumicultorii buzoieni sunt la un pas de a ieşi în stradă, de disperare. Recolta de roşii, pentru care au muncit jumătate de an şi au investit mulţi bani, e vândută pe preţ de nimic iar perspectivele câştigului sunt sumbre. Producătorii au redus tarifele în piaţa de gros de tomate la 20 de bani kilogramul dar, chiar şi aşa, marfa nu se vinde. Producătorii buzoieni cer ajutorul ministrului agriculturii.
Producătorii de tomate din comuna Glodeanu Sărat, al doilea bazin legumicol al ţării, după Matca, sunt disperaţi după ce în ultimele două săptămâni au fost nevoiţi să coboare preţul roşiilor până la 30, chiar 20 de bani, în speranţa că-şi pot vinde marfa. Ca să-şi ridice solariile, legumicultorii au investit în materiale de construcţie, folie, zeci şi chiar sute de mii de lei, bani pe care i-au luat prin credite. Cum marfa nu se vinde, la termenul scadent nu au cum să plătească ratele.
Necazul, cred legumicultorii din Glodeanu Sărat, vine de la importurile din ţări cu subvenţii foarte mari în agricultură, cum sunt cele din sudul Europei.
„În Turcia, a ajuns 50 de euro tona de roşii. Înseamnă 20 de bani kilogramul iar eu nu am cum să vând aşa de ieftin, pentru că nu îmi scot nici măcar seminţele, dar investiţia în folie sau ierbicide”, spune unul dintre legumicultori.
Până să ajungă pe masa cumpărătorilor, seminţele sunt plantate în solarii la începutul anului şi, vreme de 6 luni, producătorii plătesc curentul, apa, ierbicidarea dar şi zilierii care muncesc.
”Ne este greu şi nouă, zilierii, pentru că patronii nu au cu ce să ne plătească. Au ajuns să dea roşiile, dacă au cui, pe te miri ce”, declară Elena, o lucrătoare din Glodeanu Sărat.
În Glodeanu Sărat, legumicultura este ocupaţia de bază şi singura sursă de venit a localnicilor. Cei peste 800 de producători stau şi câte 16 ore pe zi ca să vândă două-trei cutii de roşii iar pentru asta plătesc o taxă ce variază între 10 şi 50 de lei pe zi. Oamenii spun că marfa este perisabilă şi nu mai au nici măcar cum să o vândă fabricilor de bulion. O parte dintre producători au început să recolteze gogonelele sperând că măcar murăturile se vor vinde.