Piersici de Paraguay în sol românesc. „Toţi mi-au zis că n-o să fac nimic, dar le-am arătat că se poate şi la noi“
0Piersica turtită şi dulce, un soi exotic din ce în ce mai căutat de clienţii supermarketurilor, creşte de câţiva ani şi în pământ românesc. Un buzoian care a lucrat multă vreme în Spania a înfiinţat o livadă de piersici Paraguay în comuna Berca, pe un lot de 6.000 de metri pătraţi cumpăraţi în urmă cu 6 ani.
Pomii au avut rod încă din al doilea an de la plantare, iar de cnci ani femierul buzoian culege piersici turtite între lunile iunie şi august.
La Berca, în judeţul Buzău, Iacob Nedelcu a înfiinţat o livadă cu peste 700 de piersici din soiul Paraguay, care au o formă plată şi sâmburii mici. Pentru că sunt mai uşor de consumat şi depozitat, aceste fructe sunt tot mai cerute de marile magazine. Ele diferă şi la gust de piersicile obişnuite, spun cultivatorii.
Plantaţia a început să aibă rod încă din al doilea an de la înfiinţare. Iacob Nedelcu a adus puieţi din Spania, chiar din livada în care a lucrat timp de 15 ani, i-a altoit cu corcoduşi şi alţi pomi fructiferi de-ai locului, pentru a obţine piersici rezistenţi şi adaptaţi climei noastre, după care şi-a înfiinţat propria livadă pe un teren cumpărat în satul Pleşeşti.
”Toţi mi-au zis, când am cumpărat terenul, că nu o să fac nimic, dar le-am demonstrat că se poate şi la noi. Am fost şef de câmp în Spania. Am înfiinţat şi la noi pentru că mi-am zis de ce la spanioli să meargă piersica Paraguay iar la noi nu. Avem norocul că solul nostru este mult mai fertil, beneficiază de multă căldură şi soare, iar gustul lor este mult mai bun decât al piersicilor din Spania”, spune Iacob Nedelcu.
Toată familia e angrenată în afacerea cu fructele exotice
Toţi membrii familiei Nedelcu au învăţat tainele acestei culturi. La recoltare, ştiu cum trebuie să arate fructele bune pentru comercializare. Ştiu că dacă le culeg prea coapte, riscă să ajungă cu marfa stricată în piaţă.
”Le culegem din pom când prind o culoare roz închis. La supermarket trebuie să ajungă nu foarte coapte, pentru că dacă le las mai mult nu se mai cumpără. Ele se mai înmoaie în lădiţe, în timpul transportului. Nu trebuie să punem multe fructe în lădiţe, ca să nu se strice când le depozităm”, spune Aurelia Nedelcu (foto jos), soţia fermierului din Berca.
Adaptate foarte bine condiţiilor climatice de la noi din ţară, varietăţile de piersici turtite asigură atât producţii bune cât şi o vânzare rapidă pentru cei care investesc în aceste soiuri. În ferma de la Berca, Iacob Nedelcu a plantat patru soiuri de piersici turitite, cu perioade diferite de coacere a fructelor.
Culesul în ferma de la Berca începe astfel în luna iunie şi se încheie la sfârşitul lunii august. ”Fructele din livada noastră sunt bio, le stropim de cel mult două ori pe an, prin sistemul de picurare pe care l-am extins în toată cultura. Crengile sunt toaletetate aşa cum trebuie astfel încât coronamentul să permită o expunere cât mai mare la soare”, explică Ciprian Ungureanu (foto jos), ginerele fermierului buzoian care s-a întors din Spania pentru a porni afacerea cu fructe în ţara natală.
Fructele culese de membrii familiei Nedelcu ajung în depozite en-gros din Constanţa, de unde se aprovizionează tot litoralul românesc. Fermierul buzoian spune că vinde piersicile sub preţul mărfii de import, chiar dacă ale sale sunt mult mai gustoase.
”Dacă piersica Paraguayos adusă din Grecia se vinde la en gros cu 6 lei, noi am încercat să o dăm cu cinci lei. Şi am dat-o. Mulţi mâncau Paraguayos din Spania, Grecia şi au zis că nu erau dulci. Venind la noi în livadă, au mâncat şi s-a dus vorba cât de bune sunt iar acum toată lumea caută piersica turtită din România”, declară Iacob Nedelcu.
Livada din Berca ocupă 6.000 de metri pătraţi însă proprietarul ei vrea să tripleze suprafaţa în următorii ani, după ce a constatat că, în pieţe, piersicile plate au început să fie tot mai căutate. În alte ţări, aceste fructe se numesc piersici Saturn sau piersica-gogoaşă, după forma lor neobişnuită.
Vă mai recomandăm şi:
FOTO Start în modernizarea unui drum turistic din judeţul Buzău, neasfaltat de peste patru decenii