De Izvorul Tămăduirii, zeci de buzoieni au luat apă sfinţită de la Catedrala Arhiepiscopală

În toate lăcaşurile ortodoxe de cult, la praznicul închinat Izvorului Tămăduirii se săvârşesc, după rânduială specifică Săptămânii Luminate, slujbe de sfinţire a apei, numită Agheasma Mică. Zeci de buzoieni au asistat la slujba religioasă de la Catedrala Arhiepiscopală şi au aşteptat să ia apă sfinţită.

În fiecare an, în Vinerea Luminată, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, zi în care credincioşii cinstesc un praznic împărătesc închinat Maicii Domnului.

După slujba de sfinţire, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”. 

În credinţa populară, acest cântec de binecuvântare, rostit de preot în timp ce mulţimea credincioşilor este stropită cu apă sfinţită, are rol purificator, de îndepărtare a energiilor negative şi a pagubei.

Apa sfinţită acum are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care respectă ritualul şi beau agheasmă dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. De asemenea, cu Agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.

La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradiţiei, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului: "Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apa tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi".

Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul "Izvorul Tămăduirii". Aici primeşte vindecare de o boală grea şi împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulţumire o biserică şi mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.