Cum au ajuns covrigii de Buzău marcă înregistrată în Europa. Reţeta celei mai gustoase copturi comerciale fabricate în România

Chiar dacă are la bază o reţetă extrem de simplă - apă, făină şi drojdie - ”Covrigul de Buzău” stârneşte poftele prin mirosul aluatului copt la vatră şi mai ales prin aspect. Inelul auriu şi crocant a devenit în ultimii ani un simbol al Buzăului, oraşul având în prezent peste 40 de covrigării sau brutării în care se coc printre altele şi covrigii subţiri.

Este deja un gest reflex printre călătorii care tranzitează Buzăul să oprească în centrul oraşului ca să cumpere un şir de covrigi subţiri şi crocanţi. Colăcelul făcut din cele mai modeste ingrediente - făină, apă, drojdie, sare şi zahăr - a devenit marcă înregistrată la Bruxelles, iar de la 1 ianuarie 2007 este produs european. 

Prin compoziţia lor, covrigii sunt săţioşi şi ţin de foame toată ziua. Costă numai 10 bani şi, pentru că nu conţin produse de origine animală, sunt la mare căutare mai ales în perioadele de post.

Celebru acum în toată lumea, nu numai la răscrucea dintre două vechi principate, colăcelul arămiu şi crocant şi-a câştigat renumele după ce timp de zeci de ani buzoienii s-au străduit din răsputeri să le fie recunoscut talentul de brutari.

Covrigarii buzoieni, care pot fi numi, fără nicio reţinere, maeştrii anonimi care trudesc la gura cuptorului încins, spun că secretul producerii unui covrig bun nu ţine numai de reţetă ci şi de sufletul cocătorului.

“Dragostea pentru meserie completează ingredientele şi combinaţiile făcute din flacăra cuptorului, apa, făina sau drojdia pe care le foloseşte fiecare covrigărie din Buzău. Oameni cunoscuţi, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu, veneau la covrigărie când erau în trecere ca să se aprovizioneze cu covrigi”, spune Ionel, unul dintre zecii de covrigari din Buzău.

Covrigii pot fi preparaţi şi acasă

Ingredientele folosite la producerea covrigilor de Buzău sunt: făină, apă, drojdie, zahăr, sare şi bicarbonat de sodiu. Modalitatea de preparare este simplă, spun covrigarii, iar reţeta poate fi reprodusă cu uşurinţă şi acasă. Drojdia se amestecă cu zahărul şi se dizolvă în apă caldă.

În maiaua rezultată se adaugă făina şi se lasă la dospit circa 40 de minute. Se adaugă restul de făină, apa, sarea şi se mai lasă la crescut o oră.

Se încinge cuptorul la maximum 200 de grade C şi se tapetează cu hârtie de copt o tavă mare. Se pun trei litri de apă la fiert într-o oală şi se adaugă bicarbonatul de sodiu. Se formează covrigi în palmă şi se pun cu grijă la fiert, circa un minut fiecare, se scot şi se pun pe hârtia de copt. Inelele se lasă în repaus 10 minute.

După preferinţe, se presară seminţe de susan, mac, sare grunjoasă, etc pe covrigi şi se ţin la cuptor circa 20 de minute, până devin aurii.

“Kovrigii”, inventaţi de negustori pentru a vinde mai mult vin

Dintre consumatorii fideli ai covrigilor de Buzău care cumpără câte un şir pentru a-şi potoli foamea când sunt la muncă sau când vin în oraş, puţini ştiu că acest produs original cu o savoare unică, este fabricat manual după reţete vechi de două secole. 

Reţeta a pornit de la dorinţa negustorilor de a-i face pe consumatorii de la cârciumi să nu plece acasă pentru masă şi să consume mai mult vin.

Istoria covrigilor de Buzău începe după anul 1800, când în târgul Buzăului  se stabilesc bulgari, sârbi şi greci. 

Cei din urmă îşi deschid cârciumi şi, având negustoria în sânge, descoperă o combinaţie profitabilă pentru ei şi apreciată de muşterii: la vin ei servesc un produs alimentar, în formă de inel cu o coajă aurie şi crocantă şi un miez fin, cu o puternică aromă de făină albă de grâu.

Produsul respectiv se numea “kovrig”, era ieftin şi uşor de preparat aşa că, în scurt timp, în cârciumile din târg covrigii devin nelipsiţi. 

Cârciumarii îi aşezau în şiruri îmbietoare sau în cutii speciale, din lemn, prevăzute cu capace de sticlă, pentru a le păstra prospeţimea şi savoarea.

Clienţii cumpărau covrigi pentru a-i consuma la un pahar cu vin, iar grecul era mulţumit, afacerea mergând strună. 

În timp, brutarii locului, oameni al căror nume s-a pierdut în timp, şi-au însuşit reţeta iar cei mai pricepuţi dintre ei au prins şi secretul de preparare, pe care l-au transmis următoarelor generaţii.

O mare firmă de panificaţie, Boromir, se numără printre cei care continuă tradiţia vechilor maeştri brutari buzoieni, păstrând reţeta originală. Au reuşit să distribuie covrigii de Buzău în marile magazine din ţară şi se pregătesc să-i ofere la export.