Cristina Popa, prima femeie subofiţer din Buzău
0Cristina Popa este una dintre angajatele cele mai vechi de la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei. În 1986 era admisă la Şcoala Militară de la Slatina, unde a urmat cursurile acesteia timp de doi ani.
În 1986 absolvea şcoala împreună cu alte 27 de femei din toate colţurile ţării. Numai că ea era la acel moment singura buzoiancă subofiţer. „Pentru acel moment era o mare realizare pentru o femie să port haina militară care impunea respect şi vreau să spun că atunci când mergeam pe stradă mă salutau oameni pe care nici nu îi cunoşteam”, îşi aminteşte Cristina Popa.
A păşit cu emoţii în prima zi de muncă printre bărbaţi. I-a fost greu la început să se afirme într-o lume a bărbaţilor, însă cu timpul s-a obişnuit. „Eram privită ca o colegă de armă şi nimic mai mult şi pot spune că m-am obişnuit destul de repede pentru că am fost cinstită şi ambiţioasă”, spune Cristina.
Lucrează cu publicul de 21 de ani
Pentru că a urmat profilul de Evidenţă a Populaţiei, locul său de muncă a devenit ghişeul de buletine. „La început lucram de dimineaţă până seara, totul se scria de mână până în 1992, iar lumea avea mereu impresia că nu e totul în regulă. Lucrul cu publicul nu este tocmai uşor, este o artă pentru că la ghişeu se prezintă de la oamenii fără studii, până la cei cu facultăţi şi masterate pentru că toţi trebuie să îşi facă buletine”, ne-a spus inspectorul de la Evidenţa Persoanelor.
De-a lungul celor 21 de ani de când lucrează cu buzoienii, a învăţat că în fiecare zi când vine la serviciu trebuie să fie bine dispusă, să ajute cu cele necesare orice persoană care îi solicită ajutorul indiferent de clasa socială. „De atâta timp cred că mi-a trecut prin ochi toată populaţia municipiului, plus cea din localităţile apropiate. Au fost perioade în care avem zilnic la ghişeu peste 70 de persoane”, spune Cristina Popa.
Trecerea de la buletine la cărţi de identitate
Îşi aminteşte şi acum cum ani la rând scria cu mâna sa fiecare buletin. „Acum se lucrează mult mai uşor cu calculatorul, totul se mişcă mai repede. Înainte era foarte aglomerat pentru că şi scrisul de mână încetinea activitatea, acum însă dotarea pe care o avem ne ajută cel mai mult”, spune Cristina. Meseria pe care o are o descrie ca fiind o experienţă în fiecare zi. Ştie că atunci când pleacă spre servciu se aşteaptă la lucruri noi, pentru că nicio zi nu seamănă cu cealaltă. De-a lungul timpului a observat că cei care îşi pierd răbdare în faţa ghişeului sunt tinerii.
„Când erau cozi lungi întotdeauna tinerii încercau tot felul de metode pentru a se băga în faţă. Am ajuns la concluzia că adolescenţii, tinerii în general sunt foarte nerăbdători şi tot timpul de grăbesc”, ne-a spus Cristina Popa.
Întrebări şi răspunsuri
Cum a fost în prima zi de muncă să aveţi în faţa dumneavoastră zeci de oameni?
Am avut mari emoţii la început, era şi teama de necunoscut pentru cu nu am mai avut atâţia oameni în faţa mea în fiecare zi şi mă gândeam că toţi aşteaptă ceva de la mine. Eram o tânără fără experienţa lucrului cu publicul şi a vieţii.
V- aţi fi dorit să aveţi o altă meserie?
Sincer, nu. Este foarte grea munca cu publicul pentru că niciun om nu seamănă cu altul şi fiecare zi este o experineţă, însă am ştiut că îmi va plăcea de când am dat examen la Şcoala Militară şi îmi place şi acum la fel de mult ca la început.
Ce îi place?
Îmi place corectitudinea şi ambiţia. Eu sunt foarte ambiţioasă şi obţin ceea ce îmi doresc indiferent de sacrificii şi de aceea ţin foarte mult ca băiatul meu să facă ceva să ajungă bine şi în acelaşi timp să facă bine ceea ce şi-a propus.
Ce nu îi place?
Nu suport minciuna şi neseriozitatea. Consider că o promisiune făcută trebuie dusă la îndeplinire şi este bine să acţionezi atunci când ai ocazia pentru că este posibil să o pierzi. Aşa cum îi zic şi copilului meu, dacă un tren pleacă la ora 12.00, tu nu ai de ce să te mai duci să îl prinzi la 12.01.
Profil
Născută: 3 mai 1966, oraşul Nehoiu, judeţul Buzău
Ocupaţie: inspector în cadrul Primărie Buzău la Serviciul de Evidenţă a Persoanelor
Familie: un copil