Complexul arhiepiscopal din Buzău, obiectiv cu potenţial mare în atragerea de turişti
0Noul arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, ÎPS Ciprian, vrea să repună pe harta turistică a judeţului complexul arhiepiscopal din Buzău. Prin deschiderea către public a complexului arhiepiscopal, intenţie exprimată recent de noul arhiepiscop, Buzăul va câştiga o salbă preţioasă de obiective de interes turistic.
Arhiepiscopia Buzăului dispune de un centru Eparhial, în a cărui componenţă intră catedrala veche, paraclisul episcopal, palatul episcopal, actuala reşedinţă a ierarhului, clădirea Seminarului Teologic, muzeul, clopotniţa, biblioteca şi Cancelaria episcopală, precum şi mai multe chilii.
Vechea catedrală episcopală este ctitoria voievodului Ţării Româneşti, Matei Basarab (1632-1654) şi are drept hram praznicul (15 august). Datorită cutremurelor şi patinei timpului, de-a lungul vremii, a suferit mai multe transformări, cele mai importante în vremea arhipăstoririi episcopului Chesarie (1825-1846).
Pictura din interior, şi ea restaurată în mai multe rânduri, a fost executată în tehnica "fresco", stil neoclasic, de pitarul Nicolae Teodorescu, conducătorul şcolii de zugravi de la Episcopie, ajutat de nepotul dinspre soţie, Gheorghe Tattarescu. Deosebit de valoroasă este şi pictura de pe catapeteasmă, executată pe foiţă de aur de acelaşi N. Teodorescu.
Biserica episcopală, construită din cărămidă, are ziduri groase şi este în formă de cruce. Exteriorul reprezintă forma iniţială a clădirii, care i-a fost redată în urma lucrărilor de renovare efectuate între anii 1939-1942. Are o turlă mare pe naos şi două turle pe pronaos, susţinute de o arcadă rezemată pe două coloane foarte mari. Uşa de la intrarea în pronaos este din lemn sculptat.
Zidurile exterioare sunt din cărămidă aparentă. Sunt înconjurate de un brâu median care are deasupra şi sub el rânduri de cărămidă aşezată pe muchie încastrată în zid.
Paraclisul episcopal actual datează din anul 1841, fiind ridicat pe locul altuia mai vechi, dărâmat de cutremurul din 1838.
Din cauza unui incendiu care a avut loc în anul 1864, a fost refăcut de episcopul Dionisie Romano. După terminarea lucrărilor de reparaţii, acesta a dorit din toată inima ca pictura să fie executată de inegalabilul Nicolae Grigorescu (1838-1907). Grigorescu a venit la Buzău, şi-a luat datele necesare, urmând să înceapă lucrul, dar moartea prematură a episcopului Dionisie a făcut ca pictura să se execute abia în anul 1882, de Dimitrie Teodorescu, şi el strălucit elev al şcolii de zugravi de la Buzău.
Palatul episcopal datează din anul 1844, fiind ridicat deasupra unei pivniţe mari de arhitectura brâncovenească, în prezent transformată într-o măreaţa sala de recepţie, în urma lucrărilor de restaurare dintre anii 1982-1986. Se crede că actualul palat a fost zidit pe locul altuia mai vechi, probabil din vremea lui Matei Basarab.
Poate cel mai important obiectiv care va atrage vizitatori este Muzeul Episcopal, care se află la intrarea în incinta Arhiepiscopiei, pe partea dreaptă. A fost înfiinţat în anul 1965 de episcopul Antim Angelescu.
Deşi nu există spaţiu suficient, majoritatea obiectelor fiind depozitate în încăperile de la subsol, în muzeu se află expuse cele mai importante şi reprezentative obiecte de cult şi bisericeşti ale Eparhiei din secolele XVI-XVIII: icoane, cărţi de cult şi cu conţinut religios, sfinte vase, sfinte cruci, uşi împărăteşti. Ele probează vechimea şi continuitatea Ortodoxiei pe aceste meleaguri.
Clopotniţa, construită din cărămidă şi lemn, este o clădire monumentală, cu o arhitectură specifică secolului al XVII-lea. Adăposteşte trei clopote, dintre care unul din anul 1776.