Topul prejudecăţilor despre bucureşteni: au salariile cele mai mari, sunt fiţoşi, ignoranţi şi nu-şi cunosc oraşul

Bucureşti: un mix neomogen de nou şi vechi, de orient şi occident, de rafinament şi charm, mitocănie şi miticism. Bucureştiul este oraşul despre care oricine are o părere. Atrage ca un magnet oamenii ambiţioşi şi oferă o şansă fiecăruia prin diversitatea care îl caracterizează.

În jurul lui se ţes neîncetat legende şi mituri urbane. Unele construiesc imaginea unui oraş plin de ignoranţi şi fiţoşi, altele spun că este oraşul care nu iartă şi nu aşteaptă pe nimeni, care împinge zilnic toată ţara spre occidentalism şi extravaganţă.
Site-ul Metropotam.ro a alcătuit topul celor mai mari zece prejudecăţi împământenite în mentalul colectiv atunci când vine vorba despre Micul nostru Paris.

1. E murdar -  sigur că da! Sunt peste două milioane de oameni care forfotesc zilnic pe străzile urbei. Avem zone care arată ca şi cum coşurile de gunoi nu ar fi fost inventate încă, dar trebuie să recunoaştem cu toţii că sunt şi zone care, în ultimul timp, pot fi confundate cu străzile cochete ale vesticilor “mai civilizaţi”.

2. E aglomerat – cu toţii am pierdut ore întregi blocaţi în trafic sau ne-am etalat abilităţile de contorsionişti în vre-un mijloc de transport în comun. Anual, Bucureştiul primeşte zeci de mii de noi “colonişti” din toate zonele ţării. De aici şi criza spaţiilor de locuit şi preţurile nejustificat de mari ale apartamentelor. Ritmul de dezvoltare a oraşului, pur şi simplu, nu ţine pasul cu ritmul suprapopulării sale. În fond, majoritatea celor care se plâng de furnicarul acestui oraş sunt cei născuţi în afara Bucureştiului.

3. Bucureştenii sunt nesimţiţi - aici nu suntem chiar de acord. Sigur că avem exemplare care nu fac cinste titlului de “om de la Capitală” dar nu putem generaliza. Unii dintre bucureşteni sunt foarte nesimţiţi, dar e foarte discutabilă  concentraţia de nesimţire pe metru pătrat în raport cu alte locuri din România. E vorba de proportii. În medie, bucureştenii s-ar putea să fie chiar mai civilizati. Par mai mulţi pentru că Bucureştiul e mai mare, dar dacă dăm o tură prin ceva oraşe provinciale sau nişte sate s-ar putea să ne schimbăm opinia.

4. E poluat – aici nu este nimic de discutat. Ani de zile am fost cel mai poluat oraş din Europa, acum ne mândrim cu penultimul loc. Se respiră cu nasul liber.

5. E mai scump ca orice alt oraş de provinice. Asta aşa e! Atunci când mergem în alt oraş ne minunăm cum o bere în centru costă cât una din barurile studenţeşti din Regie sau când plătim pentru o masă copioasă cu 30-40% mai puţin ca “la noi”. Despre chirii, nici nu merită să mai discutăm.

6. Salariile sunt mai mari – nici aici nu încape îndoială. Aici sunt toate multinaţionalele, aici se fac afacerile mari, aici se învârte tot. Totuşi, discrepanţa dintre cele mai mari oraşe de provincie şi Bucureşti începe să se micşoreze, datorită “investiţiilor locale”. Cu totul alta este situaţia atunci când vorbim despre oraşele mici sau sate.

7. Bucureştenii sunt fiţosi – e relativă problema. Adevarul e la mijloc. Depinde care îţi sunt standardele şi în ce parte priveşti. Sigur că titlul de bucureştean poate crea un complex în ochii celorlalţi. "A, tu eşti fiţos din ăla de Capitală". Nici măcar nu trebuie să deschizi gura ca să fii numit “mitic”. Dar am întâlnit şi reciproca: pentru unii e suficient să locuiască în buricul ţării ca să se creadă ei însişi buricul pământului. Concluzia? Fiecare pădure cu uscăturile ei.

8. E prea rapid! Până la nesimţire! Suntem mulţi, suntem mereu ocupaţi, iar rapiditatea este o virtute într-un oraş ca al nostru. Aici lucrurile se întamplă mai repede, schimbările se fac într-un alt ritm. Bucureştiul nu aşteaptă pe nimeni.

9. Totul se întâmplă aici – Sigur că se întâmplă lucruri frumoase peste tot în ţară dar evenimentele din Capitală sunt mai bine mediatizate, iar frecvenţa lor este mult mai mare. Vrem - nu vrem, trebuie să recunoaştem că în mai toate domeniile, de aici se dă ora exactă.

10. Bucureştenii nu-şi cunosc oraşul – totuşi, este cel mai mare oraş din România. Luând în calcul şi viteza cu care se petrec lucrurile, din păcate, cam asa e. Mulţi ne limităm la traseul inflexibil job-terasă-acasă. Timpul pentru plimbări este foarte limitat, curiozităţile sunt şi ele destul de limitate iar interesul pentru istoria oraşului nostru nu ne-a caracterizat niciodată.