Sportivii-cascadori au debutat în filmul ”Dacii”

În urmă cu 45 de ani, Sergiu Nicolaescu a format prima echipă de cascadori din rugbyşti, atleţi, canotori şi scrimeri. Fostul rugbyst Jean Polizache a inovat chiar cascadoriile realizând un dispozitiv cu ajutorul căruia căzătura cu un cal părea naturală.

Anul 1965 a fost unul important pentru cinematografia românească. Atunci, la Festivalul de la Cannes, Liviu Ciulei a primit „Premiul pentru regie" pentru pelicula „Pădurea spânzuraţilor", iar Sergiu Nicolaescu a format prima echipă de cascadori din ţara noastră - deloc întâmplător, cei doi mari regizori au practicat rugby-ul, un sport despre care au spus deseori că le-a format caracterul şi le-a dat acea forţă specifică învingătorilor. Erau anii în care România se deschidea spre Vest.

Atunci când a gândit filmul „Dacii", Nicolaescu a dorit să-i dea măreţia peliculelor americane. Aşa că, alături de actorii români - Amza Pellea, Mircea Albulescu, Alexandru Herescu, Emil Bota -, pe atunci tânărul regizor a apelat la vedete din Franţa: Pierre Brice, Marie-Jose Nat şi Georges Marchal. Şi cum pelicula era una de război, care implica multe scene de luptă, tot atunci au fost „chemaţi sub arme" şi numeroşi sportivi. „În fiecare film istoric cu acţiuni de masă, gen super-producţie, există un grup de tineri atleţi cu care se filmează prim-planurile. E vorba de cei care execută salturile, care încalecă pe cai sau se înfruntă în bătălii. Pe aceştia i-am încredinţat, pentru stilizare, foştilor sportivi Constantin Stelian şi Lucian Pudrea, maeştri de arme şi de luptă. „Asocierea sportivilor cu eroii filmului nu este întâmplătoare. Studiind istoria epocii, mi-am dat seama că dacii erau sportivi în adevăratul înţeles al cuvântului, fiind îndrumaţi de mici spre practicarea exerciţiilor fizice", explica la acea vreme, în revista „Sport", Sergiu Nicolaescu.
Românii nu purtau echipament de protecţie!

Click pe imagini pentru galerie foto!

Cum la acea vreme nu existau posibilităţile tehnice de astăzi - realizarea unor scene pe computer -, cascadorii noştri riscau foarte mult. Fost rugbyst la Dinamo şi Rulmentul Bârlad, om cu un fizic impunător - Ion „Jean" Polizache a trăit numeroase momente în care viaţa i-a fost în pericol. În filmul „Un comisar acuză", peste automobilul în care se afla s-a răsturnat un altul, cu care a intrat în coliziune. „Am ţinut 1.500 de kilograme pe mine, atunci!", îşi aminteşte înaintaşul. L-a salvat, pe el, ca de altfel şi pe mulţi dintre colegii săi, faptul că, fiind sportiv, avea o pregătire fizică ireproşabilă. Socotit de Sergiu Nicolaescu ca fiind unul dintre cei mai mari jucători pe postul de aripă din rugby-ul european, în urmă cu 50 de ani, Dumitru Ghiuzelea îmi mărturisea că el şi colegii săi ajunseseră să facă anumite cascade de care americanii sau occidentalii nici nu vroiau să audă. Jean Polizache avea să-mi confirme spusele sale: „Spaniolii ne-au întrebat dacă ştim ce diferenţă era între noi şi ei. Ne-au spus că ei sunt cascadori, iar noi nebuni. Da, aşa era! Ceilalţi cascadori, americani şi vest-europeni, purtau tot felul de apărători. Noi nu aveam nimic sub costume, pentru protecţie. Ne făcusem nişte genunchiere, din burete, iar ei aveau dintr-alea de fibră...". Cu toate că nu câştigau cât cascadorii din Vest - „erau însă bani frumoşi" -, ai noştri au reuşit să fie foarte inventivi în meseria lor. Polizache, de pildă, a fost socotit un maestru al căzăturilor cu caii, imaginând un dispozitiv la căpăstru care făcea naturală răsturnarea. Fost internaţional de hochei, Marian Chirvase a reuşit de mai multe ori „Tunelul de foc", o cascadă realizată cu o maşină de stradă şi pe care mulţi occidentali au tot încercat-o fără succes.

Stavru şi-a pierdut viaţa după cutremurul din 1977

Sportivii-cascadori s-au făcut remarcaţi nu numai în filme. În martie 1977, după cutremurul care a devastat Bucureştiul, ei au fost printre primii care au intervenit pentru a salva oameni prinși sub ruine. Unul dintre ei, Tudor Stavru, un fost practicant de kaiac-canoe, avea să-şi piardă viaţa în timpul unei intervnţii la blocul "Nestor" (hotelul Bucureşti, de mai apoi) - el a urcat într-un apartament care nu se dărâmase, iar la coborâre, o grindă de care s-a prins a cedat...

„În 1983, am făcut un film despre box, Ringul. Din păcate, nu am făcut unul şi despre rugby. Cu siguranţă că aş fi atras tinerii spre acest sport" Sergiu Nicolaescu, actor, scenarist şi regizor

„Mohamed Cuceritorul călăreşte cascadorul!"

Viaţa sportivilor transformaţi în cascadori a fost, dincolo de pericole, una frumoasă. O spun toţi cei care s-au ocupat de această meserie, îndeosebi înainte de 1990. Jean Polizache, de pildă, are o sumedenie de amintiri, unele extrem de amuzante. Cu apariţii în peste o sută de filme, fostul rugbyst a jucat rolul... calului lui Alexandru Repan. „Sandu nu prea le avea cu caii. Interpreta rolul lui Mahomed şi vorbea soldaţilor, înainte de luptă. Trebuia să urce pe cal, dar a făcut din cârca mea. Eu mă mişcam, iar filmarea a fost de aproape, un gross-plan. A fost râsul de pe lume! Au scos şi o poezie: «Mahomed Cuceritorul călăreşte cascadorul, Mahomed ia gologanii, Polizache...»", râde fostul dinamovist.  O glumă care putea avea consecinţe nu tocmai plăcute a făcut-o în timpul filmărilor la la „Răpirea fecioarelor" sau la „Răzbunarea haiducilor", la Nucşoara, localitate aflată în munţi, prin Argeş. „Acolo fusese un cuib de partizani, care tocmai îl nimiciseră comuniştii. Într-o pauză, am plecat călare cu Emanuel Petruţ, Marga Barbu, Ernest Maftei, sus. Purtam chimire şi pistoale cu cremene, luate de la muzeu, în care băgam pietricele în ele şi trăgeam după găini. Când am ajuns într-un sat unde nu văzuseră în viaţa lor o maşină, eu le-am strigat strigat sătenilor să meargă la sfatul popular că am venit să le dăm pământul înapoi. Apoi, ne-am văzut de drum. La întoarcere, ne alteptau o mulţime de oameni. Când le-am spus că am făcut caterincă era să ne omoare ăia de supărare", se amuză Polizache.

Unii actori îşi făceau singuri cascadele

În timp ce la "Dacii" au lucrat numeroşi cascadori, precum rugbyştii Doruţiu, Ghiuzelea sau Făgărăşanu, aruncătorul de ciocan Răcănescu sau canotorul Teodorov, la alte pelicule printre cei care au făcut cascade au fost chiar actorii. Fost jucător de rugby la Progresul, în prima divizie, Ilarion Ciobanu s-a încumetat la aşa ceva. „Claris, Dumnezeu să-l odihnească în pace, trebuia să cadă peste un zid. El s-a ambiţionat să facă singur asta. Noi am râs de el, dar a reuşit", spune Polizache. Alt actor care nu a avut nevoie de "dublură" a fost Vasile Boghiţă. Fost mare boxer, acesta a interpretat un rol în "Ringul", fiind cel care se lupta cu Sergiu Nicolaescu.