Răzvan Bucătaru şi-a construit cea mai uşoară bicicletă

Bucureşteanul s-a apucat de construit vehiculul pe două roţi, cu o greutate de 5,500 de kilograme, acum doi ani. Răzvan nu a făcut un calcul al banilor investiţi, dar crede că valoarea bicicletei lui ajunge la 8.000 de euro.

Cadrul, jenţile, butucii şi majoritatea pieselor achiziţionate de Răzvan sunt fabricate din carbon şi aluminiu, cele mai uşoare metale pentru un astfel de vehicul.

„Ştiu că cea mai uşoară bicicletă din Europa este a unui neamţ. Nemţii sunt <<răi>> în tehnologie. Cântăreşte 2,200 kilograme. A mea este mai uşoară decât cele care participă în Turul Franţei. Acolo, greutatea admisă în concurs este de 6,700 kilograme”, spune mecanicul Răzvan Bucătaru.

„Cocoş”, aşa cum îl alintă prietenii, a avut prima bicicletă încă din clasa a IV-a, un Pegas. Nu este un profesionist al bicicletei, dar a devenit expert în asamblarea pieselor şi întreţinerea vehiculelor.

La concursurile de amatori participă cu bicicleta de munte (MTB), care are 7,500 kilograme. „Anul acesta am pedalat la concursurile de la Mediaş, Tuşnad, Sfântu Gheorghe, Azuga”, aminteşte Cocoş.

Până acum, în competiţii, a câştigat de trei ori locul 9, de două ori locul 6 şi o singură dată locul7. „Acum, a devenit frustrant să nu fiu pe podium, pentru că vreau să câştig”, povesteşte Răzvan.

În privinţa vitezei, proprietarul spune că a atins şi 50 de kilometri pe oră, pe drum drept. „Ca să ajungi la performanţă, trebuie să ai o bicicletă ceva mai rigidă”, explică ciclistul.

De 11 ani meştereşte în atelier

Pasiunea pentru bicilete a devenit meserie pentru Răzvan. „Lucrez de 11 ani ca mecanic”, spune el. Dacă aveţi probleme cu vehiculul pe două roţi, îl găsiţi pe Răzvan la atelierul din Pantelimon 94. Meştereşte aici la biciclete din 2000.

„Vara am şi 40 de clienţi pe zi, în funcţie de problemele pe care le au cicliştii. Pana este cea mai banală. De asemenea, uzura la transmisie şi schimbul de saboţi”, explică mecanicul.


Peripeţii pe două roţi

Răzvan nu a fost ferit de accidente. A căzut pe munte, într-o întrecere cu prietenii, pe când cobora pe două roţi de la Babele. „Rulam în paralel cu colegii mei şi m-am proptit într-un şanţ. Mi-am luxat mâna şi m-am lovit la faţă. Atunci am ajuns de urgenţă la spital”, mărturiseşte tânărul.

Înainte de păţania asta, la Cernica, pe un drum forestier, Răzvan a căzut în cap. „Nu purtam cască şi un beţişor a sărit între spiţe şi s-a proptit aşa de bine că m-a aruncat din şa”, îşi aminteşte el.

În Bucureşti, Răzvan foloseşte bicileta pentru a merge la serviciu zilnic, dar spune că la prima curbă este nevoit să pună frână.

„E un stres continuu. Trebuie să intuieşti ce vrea să facă celălalt în trafic”, punctează ciclistul. Îi place să înfrunte timpul şi pentru el anotimpul rece este o provocare.

„Nu m-am plictisit şi toamna, iarna sau primăvara sunt cele mai frumoase perioade pentru plimbări”, spune sportivul. Cea mai lungă distanţă pe care a mers cu bicicleta a fost de 290 de kilometri.